TOPORÎ́ȘTE, toporîști, s. f. Coadă de coasă sau (mai rar) de topor, de secure. A tras cu cutea repede pe pana coasei de cîteva ori, pe urmă a înfipt toporîștea în pămînt. SADOVEANU, E. 121. Pînza [coasei] se întărește în... toporîște. PAMFILE, A. R. 125. Coasa... sări din toporîște. ȘEZ. I 85. – Variantă: toporíște (MARIAN, T. 3) s. f.