Definiția cu ID-ul 934589:
TOLOGÍ, tologesc,
vb. IV.
Refl. (Despre oameni și animale) A se tolăni (pe iarbă). Cum ajungem la cîmp, Trăsnea se tologește pe-un hat. CREANGĂ, A. 87. După prînz, ne-am dus în grădină și ne-am tologit subt un bătrîn plop. NEGRUZZI, S. I 223. ♦
Tranz. A călca în picioare (iarbă, semănături); a culca la pămînt. [Tătarii] sămănăturile le tologeau cu caii lor. ȘEZ. V 76.
Tologire dex online | sinonim
Tologire definitie