TOCILĂRÍE, tocilarii, s. f. 1. Atelierul tocilarului (1). 2. Ocupația tocilarului (1). – Tocilar + suf. -ie.

TOCILĂRÍE, tocilării, s. f. 1. Atelierul tocilarului (1). 2. Ocupația tocilarului (1). – Tocilar + suf. -ie.

TOCILĂRÍE, tocilării, s. f. Atelierul de lucru al tocilarului.

tocilăríe s. f., art. tocilăría, g.-d. art. tocilăríei; (ateliere) pl. tocilăríi, art. tocilăríile

tocilăríe s. f., art. tocilăría, g.-d. art. tocilăríei; (ateliere) pl. tocilăríi, art. tocilăríile

TOCILĂRÍE ~i f. 1) Atelier cu tocilă (sau polizor) unde se ascut unelte de tăiat. 2) rar Meserie de tocilar. [G.-D. tocilăriei] /tocilă + suf. ~ar

tocilăríe f. (d. tocilar). Meseria și atelieru tocilaruluĭ: tocilăria italiană.