TOÁPSEC s. v. otravă.

toápsec (-ce), s. n. – Venin. – Var. toapsăc. Lat. toxĭcum (Tiktin; Candrea; REW 8818), cf. it. tossico, logud. tosku, prov. tueisec. Sec. XVII, rar; pare cuvînt moștenit, luînd în considerație dubiile lui Tiktin. – Der. topseca (var. topsăca, întopseca), vb. (intoxica, învenina), din lat. (in)toxicare; topsecos (var. topsăcos), adj. (înv., toxic); topsicătură, s. f. (intoxicație, otrăvire), înv.

toápsec s.n. (înv.) 1. venin, otravă. 2. dezinterie, diaree.

1) toápsec (oa dift.) n., pl. e (lat. tóxicum, d. vgr. toxikón. V. toxic). Mold. Vechĭ. (Cant.). Venin, otravă. Azĭ. Rar. Vintre, diareĭe, disenterie: mînca-te-ar toapsecu!

toapsec s. v. OTRAVĂ.