TIRIÁC s. n. (Înv. și pop.) Preparat medicinal care conține opiu, folosit în trecut ca anestezic. [Pr.: -ri-ac] – Din tc. tiryak.

TIRIÁC, s. n. Preparat medicinal care conține opiu, întrebuințat în trecut ca anestezic. [Pr.: -ri-ac] – Din tc. tiryak.

TIRIÁC s. n. Preparat medicinal care conține opiu, folosit în trecut ca anestezic. Eu, acela care am puteri de mac, Ș-amețesc simțirea ca un tiriac. PANN, P. V. I 121. Dohtorii întărîtoare și aprinzătoare, precum este tiriacul. PISCUPESCU, O. 230. Pentru urdinare: leșie cu cenușă și cu apă de stînjăn și cu tiriac să bea. ȘEZ. X 138.

tiriác (anestezic) (înv., pop.) (-ri-ac) s. n.

tiriác (anestezic) s. n. (sil. -ri-ac)

tiriác (-curi), s. n. – Preparat medicinal cu opiu. – Var. teriac. Mr. tiriacă. Gr. θηριάϰι, prin intermediul tc. (arab.) tiriak (Șeineanu, II, 362), cf. bg., sb. terijak. – Der. teriachiu, s. m. (opioman; bețiv), din tc. tiriaki, înv.

tiriac n. electuar preparat cu afion: și (macul) amețește firea ca un tiriac PANN. [Turc. TIRIAK, narcotic].

teriác și tiriác n., pl. urĭ (turc. [d. pers.] tiriak, care vine d. vgr. theriaké [antidotos], antidot contra veninuluĭ șerpilor). Vechĭ. Electuar preparat cu opiŭ.

tiriác, V. teriac.