Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru timpan

TIMP├üN, timpane, s. n. 1. (Anat.) Membran─â elastic─â care desparte partea extern─â a urechii de cea mijlocie, transmi╚Ť├ónd prin vibra╚Ťii undele sonore la urechea intern─â. 2. Instrument muzical de percu╚Ťie, asem─ân─âtor cu toba, dar care poate fi acordat; pauc─â. 3. (Arhit.) Suprafa╚Ť─â de zid─ârie neted─â sau ornamentat─â cu sculpturi, situat─â ├«ntre o grind─â orizontal─â ╚Öi un arc de deasupra golului unei u╚Öi sau al unei ferestre. ÔÇô Din (1, 3) fr. tympan, (2) it. timpano.
TIMP├üN, timpane, s. n. 1. (Anat.) Membran─â elastic─â care desparte partea extern─â a urechii de cea mijlocie, transmi╚Ť├ónd prin vibra╚Ťii undele sonore la urechea intern─â. 2. Instrument muzical de percu╚Ťie, asem─ân─âtor cu toba, dar care poate fi acordat; pauc─â. 3. (Arhit.) Suprafa╚Ť─â de zid─ârie neted─â sau ornamentat─â cu sculpturi, situat─â ├«ntre o grind─â orizontal─â ╚Öi un arc de deasupra golului unei u╚Öi sau al unei ferestre. ÔÇô Din (1, 3) fr. tympan, (2) it. timpano.
TIMP├üN, timpane, s. n. 1. Membran─â elastic─â care desparte urechea extern─â de cea mijlocie, transmi╚Ť├«nd undele sonore ├«n interiorul urechii mijlocii ╚Öi interne. Avea chipul lui Nicachi Sacar─â ╚Öi r├«njea... strig├«nd cu un glas care detuna ├«n timpan. C. PETRESCU, R. DR. 218. 2. Instrument muzical de percu╚Ťie, al c─ârui corp de rezonan╚Ť─â este o emisfer─â de alam─â acoperit─â cu o membran─â de piele t─âb─âcit─â care poate fi ├«ntins─â mai mult ori mai pu╚Ťin ╚Öi, care, lovit─â cu ni╚Öte baghete, produce sunete. El f─âcu cazacilor o primire str─âlucit─â... cu ├«mpu╚Öc─âturile tunurilor ╚Öi zgomotoasa armonie de tr├«mbi╚Ťe, tobe, fluiere, timpane. HASDEU, I. V. 73. Vom c├«nta dar acum noi, ├Än timpane ╚Öi-n cimpoi. ╚śEZ. VIII 41. 3. Suprafa╚Ť─â (neted─â sau ornamentat─â cu sculpturi) cuprins─â ├«ntre cele trei corni╚Öe ale frontonului unei cl─âdiri, al unui monument etc. Sculpturile din c─âp─ât├«iele aticului ╚Öi cele de la timpanele arcului ne amintesc izb├«nzile lui Traian ├«n contra dacilor ╚Öi par╚Ťilor. ODOBESCU, S. III 73.
timpán s. n., pl. timpáne
timpán s. n., pl. timpáne
TIMPÁN s. 1. (ANAT.) (înv.) tobă. 2. (MUZ.) (înv. și reg.) paucă.
TIMP├üN s.n. 1. Membran─â elastic─â care desparte urechea extern─â de cea mijlocie. 2. (Muz.) Instrument de percu╚Ťie cu sunetul acordabil, const├ónd dintr-un corp de aram─â ├«n form─â de cazan, av├ónd gura acoperit─â cu o membran─â de piele care vibreaz─â atunci c├ónd este lovit─â cu ni╚Öte be╚Ťi╚Öoare. 3. Spa╚Ťiu cuprins ├«ntre cele trei corni╚Öe ale unui fronton, de obicei decorat cu sculpturi; suprafa╚Ťa cuprins─â ├«ntre orizontal─â ╚Öi arcele unei bol╚Ťi. 4. (Tehn.) Pinion din╚Ťat. // (├Än forma timpano-) Element prim de compunere savant─â cu semnifica╚Ťia ÔÇ×tob─âÔÇŁ, ÔÇ×membran─â ├«ntins─âÔÇŁ, ÔÇ×timpan (1)ÔÇŁ. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. tympan, it. timpano, cf. lat. tympanum, gr. tympanon].
TIMPANO- v. timpan (4) [în DN].
TIMP├üN1 s. n. 1. membran─â elastic─â ce separ─â urechea intern─â de conductul auditiv extern. 2. perete de lemn sau de beton armat, par╚Ťial scufundat sub ap─â, care ├«mpiedic─â p─âtrunderea corpurilor ├«n aduc╚Ťiune, ├«n camera de echilibru etc. ÔŚŐ membran─â care separ─â dou─â camere ├«ntr-un rezervor. 3. instrument muzical de percu╚Ťie, acordabil, dintr-un cazan emisferic de aram─â acoperit cu o membran─â de piele pus─â ├«n vibra╚Ťie prin lovirea cu dou─â baghete din lemn. 4. spa╚Ťiu triunghiular ├«ntre corni╚Öele unui fronton, decorat cu sculpturi; suprafa╚Ťa ├«ntre orizontal─â ╚Öi arcele unei bol╚Ťi. 5. (tehn.) pinion din╚Ťat. (< fr. tympan, it. timpano)
TIMPAN2(O)- elem. ÔÇ×timpanÔÇŁ, ÔÇ×membran─âÔÇŁ. (< fr. tympan/o/-, cf. lat. tympanum, gr. tympanon)
TIMP├üN ~e n. 1) anat. Membran─â elastic─â care desparte partea extern─â a unei urechi de cea mijlocie ╚Öi transmite undele sonore ├«n interiorul urechii mijlocii ╚Öi interne. 2) Instrument muzical de percu╚Ťie const├ónd dintr-o membran─â ├«ntins─â pe o emisfer─â. /<fr. tympan, it. tompano
timpan n. 1. Anat. cavitatea urechii ├«n fundul c─âreia e o membran─â ce o lovesc sunetele; 2. Arhit. spa╚Ťiu ├«ncadrat de cele trei corni╚Öe ale frontonului: cu timpane ╚Öi medalioane sculptate OD.
*timp├ín n., pl. e (vgr. t├Żmpanon, daira, d. t├Żpto, bat, lovesc. V. timbru, timpin─â, tip, tambur). Anat. Membrana sonor─â din fundu urechi─ş. Arh. Spa╚Ťiu din mijlocu frontonulu─ş.
TIMPAN s. 1. (ANAT.) (înv.) tobă. 2. (MUZ.) (înv. și reg.) paucă.
timpan (< it. timpano; engl. kettle drum; fr. timbale; germ. Pauke). Instrument de percu╚Ťie* de origine arab─â; ├«n Asia a p─âtruns p├ón─â ├«n India ╚Öi China, iar ├«n Africa s-a r─âsp├óndit p├ón─â aproape de Ecuador. Europenii cunosc acest instr. abia dup─â prima cruciad─â, c├ónd a fost adus ├«n Europa ╚Öi ├«ntrebuin╚Ťat pentru a acompania trp. militare, r─âm├ón├ónd mult─â vreme un instr. exclusiv militar. Este introdus prin sec. 17, ├«n orch. de oper─â. Rolul t. ├«n orch. cre╚Öte pe m─âsura evolu╚Ťiei muzicii simf., Beethoven fiind primul compozitor care acord─â din punct de vedere expresiv o mare importan╚Ť─â acestui instr. (conferindu-i chiar un rol solistic, ex. Schezo*-ul Simf. a IX-a). ├Än sec. 20 tinde s─â egaleze contribu╚Ťia oric─ârui instr. din orch. simf. Membrana, din piele de vi╚Ťel, este ├«ntins─â pe un bazin metalic ├«n form─â semisferic─â sau semiovoid─â. Instr. este acordabil. Modul de acordare (2) depinde de tipul de fabrica╚Ťie. Exist─â patru tipuri de t.: a. t. acordat cu ajutorul unor ╚Öuruburi; b. t. acordat cu ajutorul unor chei; c. t. acordat prin rotirea bazinului; d. t. acordat cu ajutorul unei pedale* (ast─âzi tipul cel mai utilizat). Membrana se pune ├«n vibra╚Ťie prin lovire, cu dou─â baghete (2) din lemn. Una din extremit─â╚Ťile baghetei, bombat─â, poate fi ├«nvelit─â cu diferite materiale: fetru, burete, l├ón─â, cauciuc, plut─â, piele. De felul materialului, cu care este ├«nvelit─â bagheta depinde calitatea sunetului: de la un sunet dur p├ón─â la unul foarte moale. Datorit─â pedalei, se poate ob╚Ťine efectul special de glissando*. ├Än mod obi╚Önuit, ├«n orch. simf. se folosesc 2-4 t., dar literatura muzical─â cunoa╚Öte ╚Öi cazuri ├«n care num─ârul acesta este dep─â╚Öit.
TIMPAN-, v. TIMPANO-. Ôľí ~ectomie (v. -ectomie), s. f., excizie a timpanului.
TIMPANO- ÔÇ×timpan, membran─âÔÇŁ. ÔŚŐ gr. tympanon ÔÇ×tob─â, timpanÔÇŁ > fr. tympano-, germ. id., engl. id., it. timpano- > rom. timpano-. Ôľí ~labirintoscleroz─â (v. labirinto-, v. -scleroz─â), s. f., afec╚Ťiune caracterizat─â printr-o hipoacuzie progresiv─â de tip mixt, produs─â de sclerozarea labirintului; ~plastie (v. -plastie), s. f., opera╚Ťie de chirurgie plastic─â pentru refacerea timpanului perforat; ~scleroz─â (v. -scleroz─â), s. f., ├«nt─ârire patologic─â a timpanului, care provoac─â surditate; ~tom (v. -tom), s. n., instrument lanceolat utilizat ├«n timpanotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., punc╚Ťie medical─â a timpanului.
Cooperativa Ochiul ╚Öi Timpanul expr. (iron.) Securitatea, poli╚Ťia politic─â a regimului comunist.
ochiul ╚Öi timpanul expr. (glum.) SRI, Serviciul Rom├ón de Informa╚Ťii.

Timpan dex online | sinonim

Timpan definitie

Intrare: timpan
timpan 2 pl. -uri substantiv neutru
timpan 1 pl. -e substantiv neutru
Intrare: timpan(o)-
timpan 3 pref. element de compunere prefix
timpano element de compunere prefix