TIMORÁ, timorez, vb. I. Tranz. A speria; a intimida. – Din timorat (derivat regresiv).

TIMORÁ, timorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A speria; a intimida. – Din timorat (derivat regresiv).

*timorá vb., ind. prez. 3 timoreáză, imperf. 3 sg. timorá; conj. prez. 3 să timoréze

timorá vb., ind. prez. 1 sg. timoréz, 3 sg. și pl. timoreáză

TIMORÁ vb. v. intimida, speria.

TIMORÁ vb. tr. a înspăimânta, a intimida. (< timorat)

timora vb. v. INTIMIDA. SPERIA.