témnic n., pl. e (vsl. tĭmĭnikŭ, subterană, d. tĭma, întuneric. V. temniță). Est. Bordeĭ de ținut stupiĭ ĭarna. – Și tevnic (ca pivniță, schivnic față de pimniță, schimnic). În vest timnic, prelungire a caseĭ în partea din dos. (Iov. 29). V. boșcă, prelipcă.

tímnic, V. temnic.