tilivechíŭ, -vichíŭ, V. tivilichiu.

tivilichíŭ, -íe adj. (turc. tevekkeli, neprevăzător, naiv, fără intențiune). Mold. Fam. Sociabil, elegant, de lume: om tivilichiŭ. – Și tilivichíŭ (Tel. Rev. I. Crg. 9, 94).