TERORÍST, -Ă, teroriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la terorism, de teroare. 2. S. m. și f. Persoană care comite acțiuni bazate pe teroare; partizan, adept al terorismului. – Din fr. terroriste.

TERORÍST, -Ă, teroriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la terorism, de teroare. 2. S. m. și f. Persoană care terorizează; partizan, adept al terorismului. – Din fr. terroriste.

TERORÍST, -Ă, teroriști, -ste, adj. Care produce groază, care terorizează; de teroare. Metode teroriste. ♦ (Și substantivat) Adept al terorismului. Risc să fiu denunțat... drept cine știe ce... conspirator terorist. C. PETRESCU, R. DR. 121.

teroríst adj. m., s. m., pl. teroríști; adj. f., s. f. terorístă, pl. teroríste

teroríst adj. m., s. m., pl. teroríști; f. sg. terorístă, pl. teroríste

TERORÍST adj. (înv.) teroristic. (Act ~.)

TERORÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care terorizează; (adept) al terorismului. [< fr. terroriste].

TERORÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al terorismului. (< fr. terroriste)

TERORÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de terorism; propriu terorismului. Acțiune ~stă. /<fr. terroriste

TERORÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Adept al terorismului. 2) Persoană care terorizează; om care face uz de teroare. /<fr. terroriste

*teroríst, -ă s. (d. teroare). Partizan al unuĭ regim de teroare (ca la 1793-94 în Francia): teroriștiĭ fură răsturnațĭ și urmărițĭ după 9 Termidor. Adj. Ziarele teroriste.

TERORIST adj. (înv.) teroristic. (Act ~.)