teribil definitie

14 definiții pentru teribil

TERÍBIL, -Ă, teribili, -e, adj. 1. Care inspiră groază; îngrozitor. 2. (Fam.) Extraordinar, formidabil, grozav. ◊ (Adverbial, legat de un adjectiv prin prep. „de”, cu valoare de superlativ) Foarte, extrem de... – Din fr. terrible, lat. terribilis.
TERÍBIL, -Ă, teribili, -e, adj. 1. Care inspiră groază; îngrozitor. 2. (Fam.) Extraordinar, formidabil, grozav. ◊ (Adverbial, legat de un adjectiv prin prep. „de”, cu valoare de superlativ) Foarte, extrem de... – Din fr. terrible, lat. terribilis.
TERÍBIL, -Ă, teribili, -e, adj. 1. Care inspiră groază; groaznic, îngrozitor. Acolo, în coastele dealurilor, săpa de luni de zile lucrările teribilelor războaie moderne. SADOVEANU, O. VIII 170. Se-mbulzeau în pieptu-i teribile furtune. MACEDONSKI, O. I 260. Tirania este forma teribilă a despotismului. BOLINTINEANU, O. 258. 2. (Familiar) Extraordinar, formidabil, grozav, strașnic. Ca un teribil artist, înconjurat de operele sale, se află Oltul în mijlocul drumului pe care și l-a rupt cu violență din munte. BOGZA, C. O. 98. Vorbește mult, vede tot, e ironică. E teribilă. SEBASTIAN, T. 63. De ce nu renunți și tu odată pentru mine la teribilele voastre afaceri? REBREANU, R. I 175. ♦ (Adverbial, legat de un adjectiv prin prep. «de» exprimă ideea superlativului) Foarte, extrem de... Eram teribil de grăbit și iată! nu mai sînt. C. PETRESCU, A. R. 14.
teríbil adj. m., pl. teríbili; f. teríbilă, pl. teríbile
teríbil adj. m., pl. teríbili; f. sg. teríbilă, pl. teríbile
TERÍBIL adj., adv. 1. adj. v. extraordinar. 2. adv. v. foarte. 3. adj. v. îngrozitor. 4. adj. v. atroce. 5. adj. v. zdravăn. 6. adj. v. cumplit.
TERÍBIL, -Ă adj. 1. Care inspiră groază; înspăimântător, îngrozitor. 2. (Fam.) Extraordinar, formidabil, grozav. ♦ adv. Foarte, extrem de... [Cf. fr. terrible, lat. terribilis].
TERÍBIL, -Ă adj. 1. care inspiră groază; înspăimântător, îngrozitor. 2. (fam.) extraordinar, formidabil, grozav. ◊ (adv.) foarte, extrem de... (< fr. terrible, lat. terribilis)
TERÍBIL1 adv. 1) Foarte puternic; în mod deosebit; grozav. 2) (urmat de prepoziția de) Nespus de mult; extrem; extraordinar; grozav. ~ de frumoasă. /<fr. terrible, lat. terribilis
TERÍBIL2 ~ă (~i, ~e) 1) Care inspiră teroare; producător de groază; înspăimântător; îngrozitor. 2) Care are putere mare; de mare intensitate. Un efort ~. 3) pop. Care iese din comun; caracterizat prin proprietăți neobișnuite. Un tip ~. Un cântec ~. 4) Care este caracterizat prin agresivitate sporită. Un copil ~. /<fr. terrible, lat. terribilis
teribil a. grozav: brațul teribilei nevoi EM.
*teríbil, -ă adj. (lat. terribilis, d. terrére, a spăĭmînta). Grozav, strașnic: un tunet teribil. Extraordinar: un bețiv teribil. Adv. Bubuĭa teribil, om teribil de prost.
TERIBIL adj., adv. 1. adj. colosal, enorm, excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrșit, nespus, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.) 2. adv. deosebit, excepțional, extraordinar, extrem, foarte, grozav. (Un lucru ~ de bun.) 3. adj. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, macabru, monstruos, oribil, sîngeros, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (înv. și pop.) rău. (O crimă ~.) 4. adj. atroce, crunt, cumplit, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător. (O durere abdominală ~.) 5. adj. grozav, strașnic, zdravăn, (fam.) sfînt, (fig.) sănătos. (I-a tras o bătaie ~.) 6. adj. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, infernal, înfiorător, îngrozitor, înspăimîntător, năprasnic, strașnic, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.)
teribil, -ă, teribili, -e adj., adv. extraordinar, formidabil, grozav

teribil dex

Intrare: teribil
teribil adjectiv