tererém n., pl. urĭ (rudă cu ngr. tererismós, fredonare). Vechĭ. Fredonare tremurată, trémolo. Azĭ. Fam. Zorzoane, marafeturĭ, garnitură nefolositoare: casa, haĭna asta are prea mult tererem, prea multe tereremurĭ. Ifos, aparență: are tererem de boĭer mare, tereremu deșertăcĭunilor lumeștĭ. A lua pe cineva cu tererem, a-l lua încet amăgindu-l cu vorba. V. tril.