TEMPORÁR, -Ă, temporari, -e, adj. Care e de scurtă durată, care nu durează decât un anumit timp; vremelnic, trecător, provizoriu. ◊ Care exercită o activitate un timp limitat. – Din fr. temporaire, lat. temporarius.

TEMPORÁR, -Ă, temporari, -e, adj. Care e de scurtă durată, care nu durează decât un anumit timp; vremelnic, trecător, provizoriu. ◊ Care exercită o activitate un timp limitat. – Din fr. temporaire, lat. temporarius.

TEMPORÁR, -Ă, temporari, -e, adj. De scurtă durată, vremelnic, trecător, provizoriu; p. ext. pe timp limitat. Regimul de privilegii... redeveni o stare legală în Principate, o dată cu orînduirea domnilor temporari numiți de Poartă. KOGĂLNICEANU, S. A. 202. ◊ (Adverbial) Națiunile încetează de a fi națiuni, atunci cînd pierd, fie și temporar, independența lor de stat. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 7/2.

temporár (vremelnic) adj. m., pl. temporári; f. temporáră, pl. temporáre

temporár (vremelnic) adj. m., pl. temporári; f. sg. temporáră, pl. temporáre

TEMPORÁR adj., adv. 1. adj. nedefinitiv, provizoriu, trecător, vremelnic, (livr.) tranzitoriu, (înv.) provizoric, provizornic. (O situație temporară.) 2. adj. provizoriu, vremelnic, (înv.) precariu, vremelnicesc. (O slujbă, o ocupație temporară.) 3. adv. provizoriu, (înv.) vremelnicește. (Ocupa temporar demnitatea de...) 4. adj. v. interimar. 5. adj. momentan, provizoriu, trecător, vremelnic, (înv.) momental, momentos. (E doar o măsură temporară.) 6. adj. efemer, pieritor, schimbător, trecător, vremelnic, (livr.) pasager, (înv.) petrecător, piericios, pierit, stricăcios, temporal, vremelnicesc, (fig.) călător, (înv. fig.) deșert. (Un fenomen temporar.)

Temporar ≠ etern, permanent, veșnic

TEMPORÁR, -Ă adj. Vremelnic, trecător, provizoriu. [Cf. fr. temporaire, lat. temporarius].

TEMPORÁR, -Ă adj. de scurtă durată, vremelnic, trecător, provizoriu. (< fr. temporaire, lat. temporarius)

TEMPORÁR ~ă (~i, ~e) și adverbial Care durează puțin; cu un termen de existență limitat; de scurtă durată; vremelnic; provizoriu. /<fr. temporaire, lat. temporarius

temporar a. care e numai pentru un timp, provizoriu: putere temporară.

*temporár, -ă adj. (lat. temporarius). Care e numaĭ pe un timp, provizoriŭ, vremelnic: autoritate temporară. Adv. S’a stabilit temporar acolo. V. definitiv, permanent.

TEMPORAR adj., adv. 1. adj. nedefinitiv, provizoriu, trecător, vremelnic, (livr.) tranzitoriu, (înv.) provizoric, provizornic. (O situație ~.) 2. adj. provizoriu, vremelnic, (înv.) precariu, vremelnicesc. (O slujbă, o ocupație ~.) 3. adv. provizoriu, (înv.) vremelnicește. (Ocupa ~ demnitatea de...) 4. adj. interimar, provizoriu. (Comisie ~.) 5. adj. momentan, provizoriu, trecător, vremelnic, (înv.) momental, momentos. (E doar o măsură ~.) 6. adj. efemer, pieritor, schimbător, trecător, vremelnic, (livr.) pasager, (înv.) petrecător, piericios, pierit, stricăcios, temporal, vremelnicesc, (fig.) călător, (înv. fig.) deșert. (Un fenomen ~.)