Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru temporar

TEMPOR├üR, -─é, temporari, -e, adj. Care e de scurt─â durat─â, care nu dureaz─â dec├ót un anumit timp; vremelnic, trec─âtor, provizoriu. ÔŚŐ Care exercit─â o activitate un timp limitat. ÔÇô Din fr. temporaire, lat. temporarius.
TEMPOR├üR, -─é, temporari, -e, adj. Care e de scurt─â durat─â, care nu dureaz─â dec├ót un anumit timp; vremelnic, trec─âtor, provizoriu. ÔŚŐ Care exercit─â o activitate un timp limitat. ÔÇô Din fr. temporaire, lat. temporarius.
TEMPOR├üR, -─é, temporari, -e, adj. De scurt─â durat─â, vremelnic, trec─âtor, provizoriu; p. ext. pe timp limitat. Regimul de privilegii... redeveni o stare legal─â ├«n Principate, o dat─â cu or├«nduirea domnilor temporari numi╚Ťi de Poart─â. KOG─éLNICEANU, S. A. 202. ÔŚŐ (Adverbial) Na╚Ťiunile ├«nceteaz─â de a fi na╚Ťiuni, atunci c├«nd pierd, fie ╚Öi temporar, independen╚Ťa lor de stat. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 7/2.
temporár (vremelnic) adj. m., pl. temporári; f. temporáră, pl. temporáre
temporár (vremelnic) adj. m., pl. temporári; f. sg. temporáră, pl. temporáre
TEMPOR├üR adj., adv. 1. adj. nedefinitiv, provizoriu, trec─âtor, vremelnic, (livr.) tranzitoriu, (├«nv.) provizoric, provizornic. (O situa╚Ťie temporar─â.) 2. adj. provizoriu, vremelnic, (├«nv.) precariu, vremelnicesc. (O slujb─â, o ocupa╚Ťie temporar─â.) 3. adv. provizoriu, (├«nv.) vremelnice╚Öte. (Ocupa temporar demnitatea de...) 4. adj. v. interimar. 5. adj. momentan, provizoriu, trec─âtor, vremelnic, (├«nv.) momental, momentos. (E doar o m─âsur─â temporar─â.) 6. adj. efemer, pieritor, schimb─âtor, trec─âtor, vremelnic, (livr.) pasager, (├«nv.) petrec─âtor, piericios, pierit, stric─âcios, temporal, vremelnicesc, (fig.) c─âl─âtor, (├«nv. fig.) de╚Öert. (Un fenomen temporar.)
Temporar Ôëá etern, permanent, ve╚Önic
TEMPORÁR, -Ă adj. Vremelnic, trecător, provizoriu. [Cf. fr. temporaire, lat. temporarius].
TEMPORÁR, -Ă adj. de scurtă durată, vremelnic, trecător, provizoriu. (< fr. temporaire, lat. temporarius)
TEMPOR├üR ~─â (~i, ~e) ╚Öi adverbial Care dureaz─â pu╚Ťin; cu un termen de existen╚Ť─â limitat; de scurt─â durat─â; vremelnic; provizoriu. /<fr. temporaire, lat. temporarius
temporar a. care e numai pentru un timp, provizoriu: putere temporar─â.
*tempor├ír, -─â adj. (lat. temporarius). Care e numa─ş pe un timp, provizori┼ş, vremelnic: autoritate temporar─â. Adv. SÔÇÖa stabilit temporar acolo. V. definitiv, permanent.
TEMPORAR adj., adv. 1. adj. nedefinitiv, provizoriu, trec─âtor, vremelnic, (livr.) tranzitoriu, (├«nv.) provizoric, provizornic. (O situa╚Ťie ~.) 2. adj. provizoriu, vremelnic, (├«nv.) precariu, vremelnicesc. (O slujb─â, o ocupa╚Ťie ~.) 3. adv. provizoriu, (├«nv.) vremelnice╚Öte. (Ocupa ~ demnitatea de...) 4. adj. interimar, provizoriu. (Comisie ~.) 5. adj. momentan, provizoriu, trec─âtor, vremelnic, (├«nv.) momental, momentos. (E doar o m─âsur─â ~.) 6. adj. efemer, pieritor, schimb─âtor, trec─âtor, vremelnic, (livr.) pasager, (├«nv.) petrec─âtor, piericios, pierit, stric─âcios, temporal, vremelnicesc, (fig.) c─âl─âtor, (├«nv. fig.) de╚Öert. (Un fenomen ~.)

Temporar dex online | sinonim

Temporar definitie

Intrare: temporar
temporar adjectiv