Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru temperament

TEMPERAM├ëNT, temperamente, s. n. Ansamblul tr─âs─âturilor fiziologice ╚Öi nervoase care condi╚Ťioneaz─â capacitatea de lucru, echilibrul ╚Öi st─âp├ónirea de sine a unei persoane; fire. ÔÖŽ Energie vital─â, av├ónt, elan, impetuozitate; vioiciune. ÔÇô Din fr. temp├ęrament, lat. temperamentum.
TEMPERAM├ëNT, temperamente, s. n. Ansamblul tr─âs─âturilor fiziologice ╚Öi nervoase ale unei persoane, care determin─â diferen╚Ťieri psihice ╚Öi de comportament ├«ntre indivizi; fire. ÔÖŽ Energie vital─â, av├ónt, elan, impetuozitate; vioiciune. ÔÇô Din fr. temp├ęrament, lat. temperamentum.
TEMPERAM├ëNT, temperamente, s. n. ├Ämbinare caracteristic─â a particularit─â╚Ťilor psihice pe care le au oamenii, bazat─â pe starea de excitare emo╚Ťional─â, pe rapiditatea apari╚Ťiei sentimentelor ╚Öi pe intensitatea lor; fire. Mu╚Öat... i-a spus o mul╚Ťime de lucruri... v─âzute prin temperamentul lui de pseudomilitar. GALACTION, O. I 132. Orice teorie... este condi╚Ťionat─â de temperamentul celui care o f─âure╚Öte. IBR─éILEANU, S. 231. Omul cult al ora╚Öului, av├«nd ╚Öi un temperament poetic, se duce la ╚Ťar─â s─â vaz─â c├«mpiile galbene de gr├«u. GHEREA, ST. CR. III 285. ÔÖŽ Energie vital─â, capacitate de av├«nt, elan. Un t├«n─âr talentat... ╚Öi plin de temperament. CAMIL PETRESCU, T. II 11.
temperam├ęnt s. n., pl. temperam├ęnte
temperam├ęnt s. n., pl. temperam├ęnte
TEMPERAMÉNT s. 1. v. fire. 2. v. avânt.
TEMPERAM├ëNT s. v. aer, climat, clim─â, conforma╚Ťie, constitu╚Ťie, factur─â, fizic, natur─â, structur─â, temperatur─â, vreme.
TEMPERAM├ëNT s.n. 1. Totalitatea particularit─â╚Ťilor individuale ale psihicului omenesc, manifestate prin rapiditatea ╚Öi intensitatea desf─â╚Öur─ârii proceselor psihice ╚Öi prin gradul de sensibilitate; fire. ÔŚŐ Temperamentul arborilor = mod de comportare a speciilor forestiere fa╚Ť─â de lumin─â. 2. Energie, impetuozitate, elan. [Pl. -te, -turi. / cf. lat. temperamentum, fr. temp├ęrament].
TEMPERAM├ëNT s. n. 1. ansamblul particularit─â╚Ťilor legate de latura dinamic─â ╚Öi energetic─â a activit─â╚Ťii psihice a unei persoane, av├ónd o baz─â ereditar─â ╚Öi exprim├óndu-se stabil ├«n comportament; fire. 2. energie vital─â, impetuozitate, elan. (< fr. temp├ęrament, lat. temperamentum)
TEMPERAM├ëNT ~e n. 1) Totalitate a particularit─â╚Ťilor psihice ╚Öi fiziologice, care determin─â excitabilitatea ╚Öi comportamentul unei persoane. ~ coleric. ~ sangvinic. 2) Energie vital─â. ÔŚŐ Cu (sau plin de) ~ plin de energie. /<lat. temperamentum, fr. temp├ęrament
temperament n. 1. constitu╚Ťiune fizic─â a corpului: temperament limfatic, temperament sanguin; 2. fig. dispozi╚Ťiune moral─â, caracter: un temperament violent.
*temperam├ęnt n., pl. e (fr. temp├ęrament, d. lat. temperamentum, amestec ├«n diferite propor╚Ťiun─ş, constitu╚Ťiune, temperament). Constitu╚Ťiune a corpulu─ş: temperament sanghin, linfatic. Caracter: temperament violent.
TEMPERAMENT s. 1. caracter, fire, natur─â, structur─â, (livr.) umorae, (├«nv. ╚Öi reg.) natural, (├«nv.) duh, (fig.) inim─â. (Un ~ emotiv.) 2. ardoare, av├«nt, elan, impetuozitate, (pop. ╚Öi fam.) suflet, (reg.) mau. (C├«nta╚Ťi cu mai mult ~!)
temperament s. v. AER. CLIMAT. CLIMĂ. CONFORMAȚIE. CONSTITUȚIE. FACTURĂ. FIZIC. NATURĂ. STRUCTURĂ. TEMPERATURĂ. VREME.
TEMPERAMENT. Subst. Temperament, structur─â psihic─â, umoare (livr.), fire, caracter, inim─â (fig.). Temperament coleric; temperament sanguin; temperament flegmatic; temperament melancolic. Nervozitate, temperament bilios, irascibilitate, iritabilitate, susceptibilitate; impulsivitate, impetuozitate, violen╚Ť─â, agresivitate. Energie vital─â, av├«nt, elan, impetuozitate; mobilitate, vioiciune, instabilitate, nestabilitate, nestatornicie, inconstan╚Ť─â; descump─ânire, dezechilibru (fig.). Cump─âtare, cump─ât, modera╚Ťie, pondera╚Ťie; re╚Ťinere, st─âp├«nire, ├«nfr├«nare; m─âsur─â, echilibru (fig.), armonie, lini╚Öte, senin─âtate, calm. Flegmatism, flegm─â, nep─âsare, indolen╚Ť─â, apatie, indiferen╚Ť─â, impasibilitate; ├«ncetineal─â, imobilitate, iner╚Ťie. Melancolie, lini╚Öte, splin, m├«hnire; depresiune (fig.), deprimare, nelini╚Öte, anxietate, posomoreal─â. Tip coleric, coleric, fire iute, fire p─âtima╚Ö─â. Tip sanguin, sanguin, sanguinic, fire vie, temperament mobil. Tip flegmatic, flegmatic, caracter nep─âs─âtor, fire rece. Tip melancolic, melancolic, fire posac─â, fire ├«nchis─â. Adj. Temperamental, de temperament; caracterologic. Coleric, temperamentos (rar); irascibil, iritabil, m├«nios, nervos, nest─âp├«nit, n─âvalnic, nest─âvilit, impulsiv, violent, iute la fire, iute la m├«nie; sup─âr─âcios, susceptibil. Sanguin, sanguinic; vioi, mobil, sprinten, av├«ntat, energic, ardent (livr.), impetuos. Flegmatic, nep─âs─âtor, indiferent, apatic; ├«ncet, greoi, mol├«u. Moderat, cump─âtat, cump─ânit, ponderat; re╚Ťinut, st─âp├«nit; m─âsurat, echilibrat (fig.); lini╚Ötit, potolit, domol; netulburat, imperturbabil. Melancolic, trist, am─âr├«t, posomor├«t, sumbru; moroc─ânos, posac, ursuz; ├«nchis, t─âcut, taciturn, nesociabil, retras. V. afectare, bucurie, calm, capriciu, comportare, indolen╚Ť─â, iritare, lamentare, m├«nie, nesociabilitate, nest─âp├«nire, optimism, pesimism, sensibilitate, seriozitate, singur─âtate, sociabilitate, st─âp├«nire de sine, triste╚Ťe.

Temperament dex online | sinonim

Temperament definitie

Intrare: temperament
temperament 1 pl. -e substantiv neutru
temperament 2 pl. -uri substantiv neutru