temperament definitie

15 definiții pentru temperament

TEMPERAMÉNT, temperamente, s. n. Ansamblul trăsăturilor fiziologice și nervoase care condiționează capacitatea de lucru, echilibrul și stăpânirea de sine a unei persoane; fire. ♦ Energie vitală, avânt, elan, impetuozitate; vioiciune. – Din fr. tempérament, lat. temperamentum.
TEMPERAMÉNT, temperamente, s. n. Ansamblul trăsăturilor fiziologice și nervoase ale unei persoane, care determină diferențieri psihice și de comportament între indivizi; fire. ♦ Energie vitală, avânt, elan, impetuozitate; vioiciune. – Din fr. tempérament, lat. temperamentum.
TEMPERAMÉNT, temperamente, s. n. Îmbinare caracteristică a particularităților psihice pe care le au oamenii, bazată pe starea de excitare emoțională, pe rapiditatea apariției sentimentelor și pe intensitatea lor; fire. Mușat... i-a spus o mulțime de lucruri... văzute prin temperamentul lui de pseudomilitar. GALACTION, O. I 132. Orice teorie... este condiționată de temperamentul celui care o făurește. IBRĂILEANU, S. 231. Omul cult al orașului, avînd și un temperament poetic, se duce la țară să vază cîmpiile galbene de grîu. GHEREA, ST. CR. III 285. ♦ Energie vitală, capacitate de avînt, elan. Un tînăr talentat... și plin de temperament. CAMIL PETRESCU, T. II 11.
temperamént s. n., pl. temperaménte
temperamént s. n., pl. temperaménte
TEMPERAMÉNT s. 1. v. fire. 2. v. avânt.
TEMPERAMÉNT s. v. aer, climat, climă, conformație, constituție, factură, fizic, natură, structură, temperatură, vreme.
TEMPERAMÉNT s.n. 1. Totalitatea particularităților individuale ale psihicului omenesc, manifestate prin rapiditatea și intensitatea desfășurării proceselor psihice și prin gradul de sensibilitate; fire. ◊ Temperamentul arborilor = mod de comportare a speciilor forestiere față de lumină. 2. Energie, impetuozitate, elan. [Pl. -te, -turi. / cf. lat. temperamentum, fr. tempérament].
TEMPERAMÉNT s. n. 1. ansamblul particularităților legate de latura dinamică și energetică a activității psihice a unei persoane, având o bază ereditară și exprimându-se stabil în comportament; fire. 2. energie vitală, impetuozitate, elan. (< fr. tempérament, lat. temperamentum)
TEMPERAMÉNT ~e n. 1) Totalitate a particularităților psihice și fiziologice, care determină excitabilitatea și comportamentul unei persoane. ~ coleric. ~ sangvinic. 2) Energie vitală. ◊ Cu (sau plin de) ~ plin de energie. /<lat. temperamentum, fr. tempérament
temperament n. 1. constituțiune fizică a corpului: temperament limfatic, temperament sanguin; 2. fig. dispozițiune morală, caracter: un temperament violent.
*temperamént n., pl. e (fr. tempérament, d. lat. temperamentum, amestec în diferite proporțiunĭ, constituțiune, temperament). Constituțiune a corpuluĭ: temperament sanghin, linfatic. Caracter: temperament violent.
TEMPERAMENT s. 1. caracter, fire, natură, structură, (livr.) umorae, (înv. și reg.) natural, (înv.) duh, (fig.) inimă. (Un ~ emotiv.) 2. ardoare, avînt, elan, impetuozitate, (pop. și fam.) suflet, (reg.) mau. (Cîntați cu mai mult ~!)
temperament s. v. AER. CLIMAT. CLIMĂ. CONFORMAȚIE. CONSTITUȚIE. FACTURĂ. FIZIC. NATURĂ. STRUCTURĂ. TEMPERATURĂ. VREME.
TEMPERAMENT. Subst. Temperament, structură psihică, umoare (livr.), fire, caracter, inimă (fig.). Temperament coleric; temperament sanguin; temperament flegmatic; temperament melancolic. Nervozitate, temperament bilios, irascibilitate, iritabilitate, susceptibilitate; impulsivitate, impetuozitate, violență, agresivitate. Energie vitală, avînt, elan, impetuozitate; mobilitate, vioiciune, instabilitate, nestabilitate, nestatornicie, inconstanță; descumpănire, dezechilibru (fig.). Cumpătare, cumpăt, moderație, ponderație; reținere, stăpînire, înfrînare; măsură, echilibru (fig.), armonie, liniște, seninătate, calm. Flegmatism, flegmă, nepăsare, indolență, apatie, indiferență, impasibilitate; încetineală, imobilitate, inerție. Melancolie, liniște, splin, mîhnire; depresiune (fig.), deprimare, neliniște, anxietate, posomoreală. Tip coleric, coleric, fire iute, fire pătimașă. Tip sanguin, sanguin, sanguinic, fire vie, temperament mobil. Tip flegmatic, flegmatic, caracter nepăsător, fire rece. Tip melancolic, melancolic, fire posacă, fire închisă. Adj. Temperamental, de temperament; caracterologic. Coleric, temperamentos (rar); irascibil, iritabil, mînios, nervos, nestăpînit, năvalnic, nestăvilit, impulsiv, violent, iute la fire, iute la mînie; supărăcios, susceptibil. Sanguin, sanguinic; vioi, mobil, sprinten, avîntat, energic, ardent (livr.), impetuos. Flegmatic, nepăsător, indiferent, apatic; încet, greoi, molîu. Moderat, cumpătat, cumpănit, ponderat; reținut, stăpînit; măsurat, echilibrat (fig.); liniștit, potolit, domol; netulburat, imperturbabil. Melancolic, trist, amărît, posomorît, sumbru; morocănos, posac, ursuz; închis, tăcut, taciturn, nesociabil, retras. V. afectare, bucurie, calm, capriciu, comportare, indolență, iritare, lamentare, mînie, nesociabilitate, nestăpînire, optimism, pesimism, sensibilitate, seriozitate, singurătate, sociabilitate, stăpînire de sine, tristețe.

temperament dex

Intrare: temperament
temperament 1 pl. -e substantiv neutru
temperament 2 pl. -uri substantiv neutru