Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru temeni

TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea.
TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea.
TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. Ienicerii de sosea, Bună ziua că-i dedea Și frumos se temenea. TEODORESCU, P. P. 552.
!temení (a se ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. se temenéște, imperf. 3 sg. se temeneá; conj. prez. 3 să se temeneáscă
temení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. temenésc, imperf. 3 sg. temeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. temeneáscă
TEMENÍ vb. v. închina, ploconi.
temenì v. a face temenele, a se ploconi: ienicerii de ’mi sosia, bună ziua că-i dedea, și frumos se temenia POP.
temenésc (mă) v. refl. (d. temenea). Fam. Fac temenele, mă ploconesc.
temeni vb. v. ÎNCHINA. PLOCONI.

temeni definitie

temeni dex

Intrare: temeni
temeni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a