tehnic definitie

14 definiții pentru tehnic

TÉHNIC, -Ă, tehnici, -ce, adj., s. f. I. Adj. Care aparține tehnicii (II), privitor la tehnică. ◊ Desen tehnic = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, și care este folosit la construirea obiectului în spațiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate într-o meserie, într-o știință etc. II. S. f. 1. Ansamblul metodelor, procedeelor și regulilor aplicate în executarea unor lucrări sau, în general, în practicarea unei profesii. 2. (Mil.; în sintagma) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. – Din fr. technique.
TÉHNIC, -Ă, tehnici, -e, adj., s. f. I. Adj. Care aparține tehnicii (II), privitor la tehnică. ◊ Desen tehnic = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, și care este folosit la construirea obiectului în spațiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate într-o meserie, într-o știință etc. II. S. f. 1. Totalitatea uneltelor și a practicilor producției dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să cerceteze și să transforme natura înconjurătoare cu scopul de a obține bunuri materiale. 2. Totalitatea procedeelor întrebuințate în practicarea unei meserii, a unei științe etc. 3. (Mil.; în sintagma) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. – Din fr. technique.
TÉHNIC, -Ă, tehnici, -e, adj. Care se referă la tehnică, de tehnică, al tehnicii. Lexicon tehnic. ▭ Creșterea continuă a întregii producții sociale în U.R.S.S. s-a făcut și se face pe baza unui neîncetat progres tehnic. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 33, 5/1. Marile fabrici de cinematograf sînt înzestrate după ultimele progrese tehnice. SAHIA, U.R.S.S. 43. Cartea-ți plină de regule tehnice și de învățături doctrinarii. ODOBESCU, S. III 15. ◊ Desen tehnic = desen care reprezintă, la scară, un obiect cu înscrierea dimensiunilor și care este folosit la construirea în spațiu a obiectului. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic mai ales unui anumit domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate (într-o meserie, o artă, o știință etc.). Serviciu tehnic. ▭ Am voi cîteva amănunte care să pună accentul mai puțin pe partea tehnică și mai mult pe aplicarea descoperirii în industrie. BARANGA, I. 168. Eminescu era muncit, ca orice scriitor mare, de problema tehnică a limbii. CĂLINESCU, E. 154.
téhnic adj. m., pl. téhnici; f. téhnică, pl. téhnice
téhnic adj. m., pl. téhnici; f. sg. téhnică, pl. téhnice
TÉHNIC, -Ă adj. Referitor la tehnică; propriu unei arte, unei meserii etc. ◊ Termen tehnic = termen care denumește o anumită noțiune dintr-un domeniu al științei, al tehnicii etc. // (În forma tehn-, tehni-, tehno-; scris și techn-, techni-, techno-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) tehnică”, „procedeu, capacitate din tehnică”. // s.m. (Rar) Maistru tehnician, mecanic. [Cf. fr. technique, lat. technicus, gr. technikos].
TÉHNIC1, -Ă I. adj. referitor la tehnică; propriu unei arte, unei meserii etc. ♦ termen ~ = termen care denumește o anumită noțiune dintr-un domeniu al științei, al tehnicii etc. II. s. f. 1. ansamblu de unelte și deprinderi de producție, dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să acționeze asupra naturii înconjurătoare cu scopul producerii bunurilor materiale. 2. ~ de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. 3. ansamblu de prescripții metodologice folosite pentru o acțiune eficientă, atât în sfera producției materiale, cât și a celei spirituale. (< fr. technique, lat. technicus, germ. technisch, /II/ Technik)
-TÉHNIC2(Ă) elem. tehn(o)-.
TEHN(O), -TÉHNIC(Ă), -TEHNÍE elem. „artă, meserie”, „tehnică, procedeu”. (< fr. techn/o/-, -technique, -technie, cf. gr. tekhne)
TÉHNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de tehnică; propriu tehnicii. 2) Care se referă la latura de strictă specialitate a unei arte, a unei științe, a unei meserii. /<fr. technique, lat. technicus
tehnic a. propriu unei arte: termen tehnic.
*téhnic și técnic, -ă adj. (vgr. tehnikós, d. téhne, artă. V. electro-, piro- și zoo-tehnic). Propriŭ uneĭ arte saŭ uneĭ științe: termin tehnic. Ingineresc: școală tehnică. S. m. și f. Tehnician, acela care știe bine procedura științeĭ saŭ arteĭ luĭ. S. f. Modu de a lucra al uneĭ științe saŭ arte: tehnica picturiĭ. Adv. În mod tehnic: a vorbi prea tehnic.
științífico-téhnic, -ă adj. 1976 Cu caracter științific și tehnic v. cultural-artistic (din științific + tehnic; FC II 172)
TÉHNIC, -Ă adj. (cf. fr. technique, lat. technicus, gr. technikos): în sintagmele cuvânt tehnic, limbaj tehnic, termen tehnic și vocabular tehnic (v.).

tehnic dex

Intrare: tehnic (suf.)
tehnic suf.
Intrare: tehnic (adj.)
tehnic adj. adjectiv
Intrare: științifico-tehnic
științifico-tehnic adjectiv