tecărău definitie

4 definiții pentru tecărău

TECĂRĂU s. v. ceatlău, cruce.
tecărắu (-ắi), s. m. – (Trans.) Sucitor, ceatlău, băț cu diferite întrebuințări. Mag. tekerö (Candrea; Gáldi, Dict., 262). – Der. tecări, vb. (a strînge cu un tecărău).
tecărắu s.n. și s.m. (reg.) 1. (s.n.) lemn cu care se strânge funia care leagă lemnele, fânul. 2. (s.m.) om mic și bondoc.
tecărău s. v. CEATLĂU. CRUCE.

tecărău dex

Intrare: tecărău (lemn)
tecărău lemn
Intrare: tecărău (persoană)
tecărău persoană