Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru tarantul─â

TARANTÉLĂ2 s. f. v. tarantulă.
TARANT├ÜL─é, tarantule, s. f. Specie de p─âianjen mare (din ╚Ť─ârile meridionale), cu patru ochi mari ╚Öi numero╚Öi ochi mai mici, care ├«╚Öi sap─â galerii ├«n p─âm├ónt ╚Öi a c─ârui ├«n╚Ťep─âtur─â este veninoas─â (Lycosa tarentula). [Var.: tarant├ęl─â s. f.] ÔÇô Din fr. tarentule.
TARANTÉLĂ2 s. f. v. tarantulă.
TARANT├ÜL─é, tarantule, s. f. Specie de p─âianjen mare (din ╚Ť─ârile meridionale), cu patru ochi mari ╚Öi numero╚Öi ochi mai mici, care ├«╚Öi sap─â galerii ├«n p─âm├ónt ╚Öi a c─ârui ├«n╚Ťep─âtur─â este veninoas─â (Lycosa tarentula). [Var.: tarant├ęl─â s. f.] ÔÇô Din fr. tarentule.
TARANTÉLĂ1 s. f. v. tarantulă.
TARANT├ÜL─é, tarantule, s. f. Specie de p─âianjen mare, care tr─âie╚Öte mai ales ├«n ╚Ť─ârile meridionale ╚Öi a c─ârui ├«n╚Ťep─âtur─â este veninoas─â (Lycosa tarentula). (Atestat ├«n forma tarantel─â) Surprinderea lor s-a manifestat prin o esclamare s─âlbatic─â ╚Öi bucuria lor prin o mie de s─ârituri de╚Ö─ân╚Ťate ca oameni mu╚Öca╚Ťi de tarantel─â. GHICA, S. 82. ÔÇô Variant─â: tarant├ęl─â s. f.
TARANT├ÜL─é, tarantule, s. f. Specie de p─âianjen mare (din ╚Ť─ârile meridionale) a c─ârui ├«n╚Ťep─âtur─â este veninoas─â (Lycosa tarentula). [Var.: tarant├ęl─â s. f.] ÔÇô Fr. tarentule.
tarant├║l─â (p─âianjen) s. f., g.-d. art. tarant├║lei; pl. tarant├║le
tarant├║l─â (zool.) s. f., g.-d. art. tarant├║lei; pl. tarant├║le
TARANTÚLĂ s. (ZOOL.; Lycosa tarentula) (rar) tarand.
TARANT├ÜL─é s.f. Specie de p─âianjen mare care se ├«nt├ólne╚Öte ├«n ╚Ť─ârile sudice ╚Öi a c─ârui ├«n╚Ťep─âtur─â este deosebit de toxic─â. [Var. tarantel─â s.f. / < fr. tarentule, cf. it. tarantola].
TARANT├ÜL─é s. f. p─âianjen mare, foarte veninos, din ╚Ť─ârile meridionale, cu patru ochi mari ╚Öi numero╚Öi ochi mai mici, care ├«╚Öi sap─â galerii ├«n p─âm├ónt. (< fr. tarentule)
TARANTÚLĂ ~e f. Păianjen de pământ, de talie mare, veninos, cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, răspândit în regiunile meridionale. /<fr. tarentule
*tar├íntul─â f., pl. e (it. tar├íntola, d. T├íranto, Tarent, un ora╚Ö ├«n sudu Italii─ş). Un fel de painjin mare care tr─â─şe╚Öte pin vecin─âtatea Tarentulu─ş. Poporu crede c─â mu╚Öc─âtura lu─ş cauzeaz─â toropeal─â ╚Öi melancolie ╚Öi c─â te vindic─ş de ─şa dac─â ╚Ťi se c├«nt─â tarantela.
TARANTUL─é s. (ZOOL.; Lycosa tarentula) (rar) tarand.

Tarantul─â dex online | sinonim

Tarantul─â definitie

Intrare: tarantul─â
tarantul─â substantiv feminin
tarantel─â substantiv feminin