TARAGÓT, taragoturi, s. n. Instrument muzical popular românesc de suflat, format dintr-un tub conic de metal cu ancie simplă. – Et. nec.

TARAGÓT, taragoturi, s. n. Instrument muzical popular românesc de suflat, format dintr-un tub conic de metal cu ancie simplă. – Et. nec.

taragót s. n., pl. taragóturi

taragót s. n., pl. taragóturi

TARAGÓT ~uri n. Instrument muzical popular de suflat constând dintr-un tub conic cu ancie simplă și cu cinci găuri pentru schimbarea înălțimii sunetelor. /<ung. tárogató

taragot (torogoată), instrument de suflat cu ancie* simplă, asemănător clarinetului* (ceva mai mare) dar care produce un sunet apropiat de acela al saxofonului*. Răspândit în Banat și Ardeal, se bucură de mare popularitate în executarea melodiilor folc.

a cânta la flautul cu gușă/ la taragot expr. a practica felația.

taragot, taragoturi s. n. penis.