Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

28 defini╚Ťii pentru tar─â

TARÁ s. f. v. tară1.
T├üR─é1, tare, s. f. 1. Dara. 2. Nume dat unor greut─â╚Ťi nemarcate formate din diferite buc─â╚Ťi de metal sau de sticl─â, care se folosesc la diferite c├ónt─âriri de laborator. 3. (Mil.) Denumire pentru caracteristicile fizico-chimice de baz─â ale pulberii (3). [Var.: tar├í s. f.] ÔÇô Din ngr. t├íra.
T├üR─é2, tare, s. f. Defect fizic sau moral (ereditar); meteahn─â. ÔÇô Din fr. tare.
TARÁ s. f. v. tară1.
T├üR─é1, tare, s. f. 1. Dara. 2. Nume dat unor greut─â╚Ťi nemarcate formate din diferite buc─â╚Ťi de metal sau de sticl─â, care se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â la diferite c├ónt─âriri de laborator. 3. (Mil.) Denumire pentru caracteristicile fizico-chimice de baz─â ale pulberii (3). [Var.: tar├í s. f.] ÔÇô Din ngr. t├íra.
T├üR─é2, tare, s. f. Defect fizic sau moral (ereditar); meteahn─â. ÔÇô Din fr. tare.
TARÁ s. f. v. tară2.
TÁRĂ1 s. f. v. teară.
T├üR─é2 s. f. 1. Greutate a ambalajului, a vasului (sau a altui mijloc de transport) ├«n care se afl─â o marf─â; dara. 2. (Cu sens colectiv) Greut─â╚Ťi nemarcate, formate din diferite buc─â╚Ťi de metal, ├«ntrebuin╚Ťate la c├«nt─ârit. ÔÇô Variant─â: tar├í s. f.
T├üR─é3, tare, s. f. Defect fizic sau moral; meteahn─â, deficien╚Ť─â, viciu. [T. Aman] a dezv─âluit totu╚Öi prin opera sa tarele societ─â╚Ťii burgheze. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 3/5. Le cuno╚Ötea tuturor tarele ascunse. Ca un duhovnic, le aflase suferin╚Ťi secrete, sl─âbiciuni absurde, ÔÇô ╚Ötia sf├«r╚Öituri inevitabile care nu iart─â. C. PETRESCU, C. V. 184.
TE├üR─é, teri, s. f. (Regional) 1. Natr─â. Natra mai poart─â ╚Öi numele de tear─â. PAMFILE, I. C. 279. 2. R─âzboi de ╚Ťesut. Ucig─â-te crucea, tear─â, C-am lucrat doi ani ╚Öi-o var─â Pentr-un rost de p├«nz─â rar─â. MARIAN, S. 60. Asta-i lelea cea frumoas─â, Pune teara dup─â cas─â, C├«╚Ťi or trece, to╚Ťi s─â ╚Ťeas─â! POP. ÔÇô Variant─â: t├ír─â (╚śEZ. VIII 64) s. f.
táră s. f., g.-d. art. tárei; pl. táre
táră (dara, meteahnă) s. f., g.-d. art. tárei; pl. táre
GRÂU TÁRE s. v. ghircă.
TÁRĂ s. dara. (~ unei mărfi.)
T├üR─é s. v. cusur, defect, deficien╚Ť─â, imperfec╚Ťiune, insuficien╚Ť─â, lacun─â, lips─â, meteahn─â, neajuns, p─âcat, sc─âdere, sl─âbiciune, viciu.
TARÁ s.f. v. tară1.
TÁRĂ1 s.f. Greutatea unui vehicul sau a ambalajului unei mărfi, al unui obiect etc.; dara. [Var. tará s.f. / < ngr. tara].
T├üR─é2 s.f. Defect (fizic sau moral) ereditar; meteahn─â, cusur, deficien╚Ť─â. [Cf. fr. tare, it. tara].
TÁRĂ1 s. f. greutatea unui vehicul sau a ambalajului unei mărfi, al unui obiect etc.; dara. (< fr., ngr. tara)
T├üR─é2 s. f. defect (fizic sau moral) ereditar; meteahn─â, cusur, deficien╚Ť─â. (< fr. tare)
T├üR─é1 ~e f. 1) v. DARA. 2) Ansamblu de greut─â╚Ťi ├«n form─â de alice folosite pentru c├ónt─âriri ├«n laborator. [G.-D. tarei] /<ngr. t├íra
TÁRĂ2 ~e f. pop. Defect (fizic sau moral) congenital. [G.-D. tarei] /<fr. tare
*t├ír─â f., pl. e (it. tara. V. dara). 1. Dara, 2. (dup─â fr.) Defect fizic or─ş moral mo╚Ötenit: acest copil are tara ho╚Ťii─ş.
TAR─é s. dara. (~ unei m─ârfi.)
tară s. v. CUSUR. DEFECT. DEFICIENȚĂ. IMPERFECȚIUNE. INSUFICIENȚĂ. LACUNĂ. LIPSĂ. METEAHNĂ. NEAJUNS. PĂCAT. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. VICIU.
MAN├ü-TAR├ü, Cerro ~, vf. ├«n NV Venezuelei, ├«n M-╚Ťii Serran├şa de Perij├í, la V de L. Maracaibo. Alt.: 3.731 m.
TAR├ü2, tar├ęz, vb. I. Tranz. A efectua o tarare. ÔÇô Cf. fr. tarer.

Tar─â dex online | sinonim

Tar─â definitie

Intrare: tar─â
tara
tar─â substantiv feminin