Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 953348:
țanc1, țancuri, s.n. – (reg.) Pisc, culme, vârf ascuțit de stâncă, deal stâncos, coastă prăpăstioasă. – Din germ. Zinken (dial. Zanken) „colț, pisc, vârf; dinte” (Tiktin, Candrea, cf. DER; Scriban, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 2015
- permalink
Tanc dex online | sinonim
Tanc definitie
