Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 937228:
ȚANC1 interj. (De obicei repetat) Onomatopee care redă un zgomot ascuțit, metalic. Vîj, vîj prin păiuș, Țanc, țanc prin copaci (Coasa). ȘEZ. IV 84.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
Tanc dex online | sinonim
Tanc definitie
