tamponat definitie

2 intrări

17 definiții pentru tamponat

TAMPONÁ, tamponez, vb. I. 1. Refl. recipr. (Despre vehicule) A se ciocni, a se lovi. 2. Tranz. A atinge ușor și în repetate rânduri o parte a suprafeței corpului cu un tampon (2) sau cu alt obiect pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. – Din fr. tamponner.
TAMPONÁT, -Ă, tamponați, -le, adj. 1. (Despre vehicule) Ciocnit, lovit (prin izbire). 2. (Despre piele, răni) Atins repetat cu un tampon (2). – V. tampona.
TAMPONÁ, tamponez, vb. I. 1. Refl. recipr. (Despre vehicule) A se ciocni, a se lovi. 2. Tranz. A atinge ușor și în repetate rânduri o parte a suprafeței corpului cu un tampon (2) sau cu alt obiect pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. – Din fr. tamponner.
TAMPONÁT, -Ă, tamponați, -te, adj. 1. (Despre vehicule) Ciocnit, lovit (prin izbire). 2. (Despre piele, răni) Atins repetat cu un tampon (2). – V. tampona.
TAMPONÁ, tamponez, vb. I. Tranz. 1. (Despre vehicule) A ciocni, a lovi, a izbi (alt vehicul). 2. A atinge ușor și în repetate rînduri, cu un tampon sau cu un obiect care îl înlocuiește o parte a suprafeței corpului, pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. Călca elastic în pantofii cu talpa de azbest, tamponîndu-și fruntea cu batista. C. PETRESCU, Î. II 247. Tamponă cu batista păturită fruntea brobonată de sudoare. BART, S. M. 88.
TAMPONÁT, -Ă, tamponați, -te, adj. (Despre vehicule sau părți ale lor) Ciocnit, lovit (prin izbire). Personalul trenului umblă forfota, examinînd roatele tamponate cu toată presiunea. CARAGIALE, M. 127.
tamponá (a ~) vb., ind. prez. 3 tamponeáză
tamponá vb., ind. prez. 1 sg. tamponéz, 3 sg. și pl. tamponeáză
TAMPONÁ vb. v. ciocni.
TAMPONÁT adj. v. ciocnit.
TAMPONÁ vb. I. 1. tr. A atinge ușor și repetat cu un tampon, cu o batistă etc. (o rană sângerândă, o parte transpirată a corpului etc.). 2. refl. A se ciocni, a se lovi. [< fr. tamponner].
TAMPONÁ vb. I. tr. a atinge ușor și repetat cu un tampon, cu o batistă etc. (o rană sângerândă, o parte transpirată a corpului etc.). II. refl. (despre vehicule) a se ciocni, a se lovi. (< fr. tamponner)
A TAMPONÁ ~éz tranz. 1) (sânge, secreții, lichide) A absorbi cu un tampon. 2) (mai ales vehicule) A izbi din mers. /<fr. tamponner
A SE TAMPONÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (mai ales despre vehicule) A se lovi venind din direcții opuse; a se ciocni. /<fr. tamponner
*tamponéz v. tr. (fr. tamponer). Astup cu tampoane. Apes cu tamponu cu sugătoare. Prind între tampoanele vagoanelor și strivesc: un frînar tamponat.
TAMPONA vb. a se ciocni, a se izbi, a se lovi, (rar) a se întreciocni. (S-au ~ două tramvaie.)
TAMPONAT adj. ciocnit, izbit, lovit. (Vehicule ~.)

tamponat dex

Intrare: tampona
tampona verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: tamponat
tamponat adjectiv