Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru tamburin─â

TAMBUR├ŹN s. n. v. tamburin─â.
TAMBURIN├ü, tamburinez, vb. I. Tranz. (Livr.) A bate (cu degetele) u╚Öor ╚Öi ritmic ceva. ÔÇô Din fr. tambouriner.
TAMBUR├ŹN─é, tamburine, s. f. Instrument muzical popular, folosit pentru acompanierea ritmic─â a dansului ├«n Spania, Italia ╚Öi ├«n Orient, de forma unei tobe mici, portative, cu pielea ├«ntins─â pe o singur─â parte ╚Öi cu pl─âci de metal sau cu zurg─âl─âi de jur-├«mprejur. [Var.: tambur├şn s. n.] ÔÇô Din fr. tambourin, it. tamburino.
TAMBUR├ŹN s. n. v. tamburin─â.
TAMBURIN├ü, tamburinez, vb. I. Tranz. (Livr.) A bate (cu degetele) u╚Öor ╚Öi ritmic ceva. ÔÇô Din fr. tambouriner.
TAMBUR├ŹN─é, tamburine, s. f. Instrument muzical popular, folosit pentru acompanierea ritmic─â a dansului ├«n Spania, Italia ╚Öi ├«n Orient, de forma unei tobe mici, portative, cu pielea ├«ntins─â pe o singur─â parte ╚Öi cu pl─âci de metal sau cu zurg─âl─âi de jur ├«mprejur. [Var.: tambur├şn s. n.] ÔÇô Din fr. tambourin, it. tamburino.
TAMBUR├ŹN─é, tamburine, s. f. Instrument muzical de forma unei tobe, cu pielea ├«ntins─â numai pe o singur─â parte, iar de jur ├«mprejur cu pl─âci de metal sau zurg─âl─âi prin╚Öi de un cerc; dairea.
tambur├şn─â s. f., g.-d. art. tambur├şnei; pl. tambur├şne
tamburin├í vb., ind. prez. 1 sg. tamburin├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. tamburine├íz─â
tambur├şn─â s. f., g.-d. art. tambur├şnei; pl.tambur├şne
TAMBUR├ŹN s.n. v. tamburin─â.
TAMBURIN├ü vb. I. intr. (Fran╚Ťuzism) A tambura. [< fr. tambouriner].
TAMBUR├ŹN─é s.f. Instrument muzical ├«n form─â de tob─â, cu pielea ├«ntins─â pe o singur─â parte ╚Öi cu zurg─âl─âi pe margine, la care se c├ónt─â lovindu-l cu m├óna. [Var. tamburin s.n. / < fr. tambourin, it. tamburino].
TAMBURINÁ vb. intr. a tambura (II). (< fr. tambouriner)
TAMBUR├ŹN─é s. f. instrument muzical, tob─â mic─â cu pielea ├«ntins─â pe o singur─â parte ╚Öi cu pl─âcu╚Ťe metalice sau clopo╚Ťei pe margine, la care sunetele se ob╚Ťin prin agitare ├«n aer sau prin lovire cu m├óna. (< fr. tambourin, it. tamburino)
TAMBUR├ŹN─é ~e f. Tob─â portativ─â de dimensiuni mici, care se bate cu m├óna, av├ónd pielea ├«ntins─â pe o singur─â parte ╚Öi prev─âzut─â de jur ├«mprejur cu pl─âci de metal sau cu zurg─âl─âi; dairea. /<fr. tambourin, it. tamburino
tamburin─â f. un fel de gherghef rotund.
tamburin─â, instrument de percu╚Ťie idiofon str─âvechi, semnalat ├«nc─â din antichitate. Este figurat─â pe basoreliefurile din piramidele egiptene ╚Öi men╚Ťionat─â ├«n scrierile romane, din care reiese c─â era folosit─â ├«n dansurile fetelor. De asemenea o g─âsim ├«n muzica unor popoare vechi din Orient: la chinezi (topai), la evrei (thop), la indieni (kangari), precum ╚Öi ├«n muzica fostelor seraiuri turce╚Öti. De multe sec. este instr. pop. ├«n Italia, Spania, Fran╚Ťa, Azerbaidjan, Georgia ╚Öi nelipsit─â ├«n dansurile ╚Ťig─âne╚Öti. De╚Öi un instr. at├ót de pop., t. a fost introdus─â ├«n muzica cult─â abia ├«n prima jum─âtate a sec. 19 (├«n opera Oberon de Weber). ├Än orch. simf. se folosesc dou─â feluri de t.: a) t. cu talgere (it. ÔÇô tamburo basco, tamburino; sp. pandero; fr. tambour de Basque; engl. tambourine, timbrel; germ. Tamburin, Schellentrommel) ╚Öi b) t. f─âr─â talgere (it. tamburello (senza sonagli); fr. tamburin (├á main), tambour sur cadre; engl. hand drum; germ. Handtrommel, Rahmentrommel). Instr. const─â dintr-o membran─â montat─â pe o ram─â rotund─â din lemn, cu sau f─âr─â talgere. Sunetul se ob╚Ťine ├«n mai multe feluri: agit├ónd instr. cu m├óna, lovind membrana cu podul palmei, frec├ónd-o cu degetul mare sau lovind-o cu baghetele (2) de tob─â* mic─â sau cu m─âturele*.

Tamburin─â dex online | sinonim

Tamburin─â definitie

Intrare: tamburin─â
tamburin
tamburin─â substantiv feminin
Intrare: tamburina
tamburina verb grupa I conjugarea a II-a