Definiția cu ID-ul 830420:
TAMBÚR, (
2) tambure,
s. n., (
1, 3) tamburi,
s. m. 1. S. n. Piesă în formă de cilindru gol, fixă sau mobilă în jurul unui ax, făcută din metal, din lemn etc., cu diverse utilizări în tehnică; tobă.
2. S. n. Porțiune de prismă poligonală goală sau de cilindru gol, interpusă între o cupolă și arcurile sau zidurile care limitează un spațiu boltit. ♦ Spațiu amenajat la intrarea într-o clădire, cu o ușă pivotantă, pentru a proteja interiorul de aerul din exterior și a împiedica formarea curenților de aer în timpul deschiderii ușilor.
3. S. m. (Ieșit din uz) Toboșar. ◊ Compus: tambur-major = subofițer care conducea o fanfară militară;
p. ext. plutonier (într-o fanfară militară). [
Pl. și: (
1, n.) tambure] – Din
fr. tambour. Tambur dex online | sinonim
Tambur definitie