tamarin definitie

8 definiții pentru tamarin

TAMARÍN, tamarini, s. m. Arbore exotic din familia leguminoaselor, cu frunze compuse, alungite, cu flori galbene-roșietice, din ale cărui fructe se prepară o băutură răcoritoare, iar scoarța este utilizată în medicină (Tamarindus indica). – Din fr. tamarin.
TAMARÍN, tamarini, s. m. Arbore exotic din familia leguminoaselor, cu frunze compuse, alungite, cu flori galbene-roșietice, din ale cărui fructe se prepară o băutură răcoritoare, iar scoarța este utilizată în medicină (Tamarindus indica). – Din fr. tamarin.
TAMARÍN, tamarini, s. m. Arbore exotic cu flori galbene, din ale cărui fructe se prepară o băutură răcoritoare (Tamarindus indica). Gingașii tamarini se legănau la adierea vîntului. NEGRUZZI, S. I 223. – Variantă: tamarínd s. m.
tamarín s. m., pl. tamaríni
tamarín s. m., pl. tamaríni
TAMARÍN s.m. Arbore tropical cu flori galbene, care produce niște fructe din al căror miez se prepară o băutură răcoritoare. [Var. tamarind s.m. / < fr. tamarin, sp. tamarindo].
TAMARÍN1 s. m. arbore mare din India, foarte decorativ, cu flori galbene, care produce fructe din al căror miez se prepară o băutură răcoritoare. (< fr. tamarin)
TAMARÍN2 s. m. maimuță din ținuturile Amazonului, înrudită cu uistiti, care poate emite sunete asemănătoare cu ale păsărilor. (< fr. tamarin)

tamarin dex

Intrare: tamarin
tamarin substantiv masculin