TAM-TÁM s.n. 1. Instrument muzical de origine chinezească, compus dintr-un disc metalic care vibrează la loviturile unui ciocănel, producând un sunet din ce în ce mai puternic; gong. 2. Instrument muzical african asemănător tobei; muzica executată la un astfel de instrument. ♦ (Fig.) Zgomot mare, gălăgie, vacarm. [< fr. tam-tam].