*talismán n., pl. e (fr. talisman, d. ar. tylsamân, pl. d. tylsam, figură magică, d. gr. tálesma, rit; turc. tylsym. Obĭect căruĭa i se atribuĭe o putere supranaturală: a purta un talisman. V. amulet și sancă. – În sec. 16 cu înț. de „hoge” vine d. pers. dâniș-mand, învățat.