TALASOTERAPÍE s. f. Tratament terapeutic care constă în băi de mare asociate cu aer marin, folosit în boli ca reumatismul cronic, sinuzita etc. [Var.: talazoterapíe s. f.] – Din fr. thalassotherapie.

TALAZOTERAPÍE s. f. v. talasoterapie.

TALASOTERAPÍE s. f. Tratament terapeutic care constă în băi de mare asociate cu aer marin, folosit în boli ca reumatismul cronic, sinuzita etc. [Var.: talazoterapie s. f.] – Din fr. thalassothérapie.

TALAZOTERAPÍE s. f. v. talasoterapie.

talasoterapíe s. f., art. talasoterapía, g.-d. talasoterapíi, art. talasoterapíei

talasoterapíe s. f., art. talasoterapía, g.-d. talasoterapíi, art. talasoterapíei

TALASOTERAPÍE s.f. Tratament prin băi și prin aer de mare. [Gen. -iei. / < fr. thalassothérapie, cf. gr. thalassa – mare, therapeia – tratament].

TALASOTERAPÍE s. f. tratament medical prin acțiunea mării sau a climatului marin. (< fr. thalassothérapie)

TALASOTERAPÍE f. Metodă terapeutică de folosire a factorilor climaterici maritimi în scop profilactic sau curativ. [G.-D. talasoterapiei] /<fr. thalassothérapie

talasoterapíe s. f. (med.) Tratament medical în climat marin, prin băi de mare în special ◊ „Regizorul francez A.J. turnează în momentul de față, pe malul Atlanticului, «Tratament de șoc», film în care se preconizează un tratament al maladiilor psihice [...] talasoterapia.” Cont. 17 XI 72 p. 5. ◊ „În talasoterapie rolul principal revine băilor de mare, dar desigur acestea sunt combinate cu helio- și aeroterapia, care la un loc constituie complexul binecunoscut sub denumirea de cură helio-marină.” Sc. 7 VIII 77 p. 4; v. și nămoloterapie [scris și talazoterapie] (din fr. thalassothérapie; DMC 1950; DEX, DN3)

TALASO- „mare, ocean; marin, pelagic”. ◊ gr. thalassa „marea” > fr. thalasso-, germ. id., engl. id., it. talasso- > rom. talaso-. □ ~crație (v. -crație), s. f., putere întemeiată pe supremație maritimă; ~fil (v. -fil1), adj., (despre plante) care crește în apa mărilor; ~fite (v. -fit), s. f. pl., 1. Alge marine. 2. Plante maritime; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de valurile mării; ~geneză (v. -geneză), s. f., procesul de formare a mărilor și oceanelor; sin. talatogeneză; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a mărilor și oceanelor; ~id (v. -id), adj., (despre specii animale marine) care a pătruns în apele dulci prin migrație; ~metru (v. -metru1), s. n., sondă marină; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare terapeutică a băilor de mare și a climatului marin; ~toci (v. -toc), adj., s. m. pl., (pești) care migrează din fluvii în mare, în vederea reproducerii.