TAHIMÉTRU s.n. 1. Instrument prevăzut cu un dispozitiv special, care permite determinarea directă a distanței până la punctul vizat prin citire pe o miră așezată în acest punct; stadimetru; taheometru. 2. Instrument pentru determinarea frecvenței mișcărilor unui organ, turației motoarelor etc.; tahometru; celerimetru. ♦ Aparat pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă. [< fr. tachymètre].