TÁGMĂ, tagme, s. f. Totalitatea persoanelor aparținînd aceleiași categorii profesionale sau sociale; breaslă, corporație, cin, ceată, clică. Se afla în acea vreme... o tagmă de publiciști fără talent care... trăiau din expediente. SADOVEANU, E. 155. De nu va fi dintre boieri, apoi tot cu tertipuri prin tagma prostimei să-l caut. ISPIRESCU, L. 376. Am găsit multă lume adunată și din boierime și din tagme și prostime. CARAGIALE, P. 25.