Tabor n. munte în Palestina pe vârful căruia se făcu schimbarea la față a lui Isus.

tabor (cuv. arab), tobă* mică cu două membrane întinse pe cele două părți ale carcasei. Instr. arhaic, t. a fost utilizat până în sec. 16 ca instr. de acompaniere a flautului* drept, amândouă fiind acționate simultan de aceeași persoană. A rămas ca instr. pop. în Provence, Franța, până în zilele noastre. V. galoubet.

TABOR (în ebraică: Har Tavor), deal cu pante abrupte în Israel, în Galileea, la 8 km SE de Nazareth. 588 m alt. Menționat documentar în sec. 13 î. Hr. Potrivit „Noului Testament”, pe acest „munte” a avut loc Schimbarea la Față a lui Iisus Hristos. În 1799, Napoleon I a repurtat aici o victorie asupra turcilor și arabilor. Aici se află o biserică ortodoxă și o mănăstire romano-catolică cu o bazilică construit în sec. 4, distrusă de musulmani în 1263 și reconstruită în 1924. Ruine ale fortificațiilor cruciaților.

TABOR, cetate în S Cehiei, în apropiere de râul Lužnice, la 88 km S de Praga. Construită în 1420 de adepții lui Jan Hus; a fost una dintre principalele fortărețe ale partizanilor săi. De aici vine numele membrilor aripii radicale a mișcării husiților (taboriți). În prezent oraș cu 35,8 mii loc. (2006). Primărie (1440-1515). Biserică (1512) cu un turn de 77 m. Fortificații (sec. 15-17).

TABOR, m-tele, forma lat-catolică, cu b. Tabor pren. (P¹⁴ f° 17); Tabăr, I. (act.); Tabora, mold. (Sd XXII),dar cf.și ung. tábor „tabără”. Pentru numele derivate din subst. tabără v. Partea II-a.

Tabor, munte în Galileea, la est de orașul Nazaret, pe care Iisus Hristos s-a schimbat la față în prezența celor trei ucenici: Petru, Iacov și Ioan. V. și Schimbarea la față a lui Iisus Hristos.