Definiția cu ID-ul 53342:
TABIÉT, tabieturi,
s. n. Deprindere, gust pe care cineva și-l satisface cu regularitate, cu meticulozitate; obișnuință;
p. ext. manie. ◊
Loc. adj. Cu tabieturi = cu deprinderi precise și fixe. ◊
Expr. A-și face tabietul = a-și satisface un gust care a devenit obicei zilnic. A strica (cuiva) tabietul = a strica cuiva cheful, dispoziția, pofta. ♦ Viață confortabilă, comoditate.
Loc. adv. Cu tabiet = comod, confortabil. [
Pr.: -bi-et] – Din
tc. tabīat. Tabiet dex online | sinonim
Tabiet definitie