TÁBES s. n. Boală cronică a sistemului nervos, de origine sifilitică, care se manifestă prin lipsa de coordonare a mișcărilor (în timpul mersului), dureri viscerale vii, tulburări de sensibilitate etc. – Din fr. tabès, lat. tabes.

TÁBES s. n. Boală cronică a sistemului nervos, de origine sifilitică, care se manifestă prin lipsa de coordonare a mișcărilor (în timpul mersului), dureri viscerale vii, tulburări de sensibilitate etc. – Din fr. tabès, lat. tabes.

TẮBES s. n. Boală cronică a sistemului nervos, care atacă (în special) anumite căi ale măduvei spinării provocînd lipsă de coordonare a mișcărilor, în special a mișcărilor de mers.

tábes s. n.

tábes s. n.

TÁBES s. (MED.) (rar) ataxie locomotrice.

TÁBES s.n. (Med.) Boală nervoasă cronică (de natură sifilitică) care atacă mai ales măduva spinării, cauzând pierderea progresivă a coordonării mișcării; ataxie locomotorie. [< fr. tabès, lat. tabes].

TÁBES s. n. boală nervoasă cronică (de natură sifilitică) ce se manifestă prin tulburări de sensibilitate, de mers și prin dureri viscerale; ataxie locomotorie. (< fr. tabès, lat. tabes)

TÁBES n. med. Maladie cronică tardivă, de natură sifilitică, caracterizată prin pierderea progresivă a coordonării mișcărilor; ataxie locomotorie. /<fr. tabés, lat. tabes

TABES s. (MED.) (rar) ataxie locomotrice.

TÁBES (< fr. {i}; {s} lat. tabes „sfârșeală, epuizare”) s. n. (MED.) Stadiu tardiv de neurosifilis caracterizat prin leziuni degenerative ale măduvii spinării, care se manifestă prin: tulburări ale sensibilității profunde, lipsă de coordonare a mișcărilor, puternice dureri viscerale, modificări pupilare, atrofie optică, tulburări trofice, sfincteriene etc.