TABACHÉRĂ, tabachere, s. f. 1. Cutiuță în care se păstrează tutunul sau țigările. 2. Fereastră mică, înclinată, executată în panta acoperișului unei construcții. [Var.: tabachére s. f.] – Din ngr. tabakéra, it. tabacchiera.

TABACHÉRE s. f. v. tabacheră.

TABACHÉRĂ, tabachere, s. f. 1. Cutiuță în care se păstrează tutunul sau țigările. 2. Fereastră mică, înclinată, executată în panta acoperișului unei construcții. [Var.: tabachére s. f.] – Din ngr. tabakéra, it. tabacchiera.

TABACHÉRE s. f. v. tabacheră.

TABACHÉRĂ, tabachere, s. f. 1. Cutiuță de lemn, de metal, de piele etc., în care se păstrează tutunul sau țigările. Calistrat Bogza se scociorî în chimir, scoase tabachera, o deschise și-și răsuci o țigară groasă. SADOVEANU, B. 255. Îi oferi deschisă frumoasa tabacheră plată de aur. CAMIL PETRESCU, N. 53. Împreună cu basmaua și tabachera am băgat și cartea d-tale în sîn! NEGRUZZI, S. I 223. 2. Fereastră inclinată, executată în panta acoperișului unei construcții. – Pl. și: tabacheri. – Variantă: tabachére (SADOVEANU, O. VIII 14, C. PETRESCU, Î. II 171, CARAGIALE, O. III 148) s. f.

TABACHÉRE s. f. v. tabacheră.

tabachéră s. f., art. tabachéra, g.-d. art. tabachérei; pl. tabachére

tabachéră s. f., art. tabachéra, g.-d. art. tabachérei; pl. tabachére

TABACHÉRĂ s. portțigaret, (rar) porttabac, portțigar, (Ban., Transilv. și Bucov.) picsă, (prin Transilv.) tarță, (înv.) tabacherniță, (arg.) magazie. (Își ține țigările în ~.)

TABACHÉRĂ s. v. cap.

TABACHÉRĂ s.f. (Arhit.) Ferestruică situată în planul acoperișului, care permite luminarea și aerisirea podului sau a unei mansarde. [După fr. (fenêtre à) tabatière].

TABACHÉRĂ s. f. 1. cutiuță în care se păstrează tutunul și țigările. 2. ferestruică în planul acoperișului unei construcții care se deschide ca un capac. (< ngr. tabakera, it. tabacchiera)

TABACHÉRĂ ~e f. 1) Cutiuță în care se păstrează țigările sau tutunul. 2) Ferestruică care se deschide în sus, făcută în panta acoperișului unei construcții. [G.-D. tabacherei] /<ngr. tabakéra, it. tabacchiera

tabacheră f. cutioară de tabac. [Serb. TABAKERA].

tabachére f., pl. ĭ (ngr. tabakiéra, it. tabacchiera, fr. tabatière; rus. tabakérka, pol. tabakiera, -kierka). Cutioară de ținut tutun orĭ țigărĭ. V. chisea 2.

tabacheră s. v. CAP.

TABACHERĂ s. portțigaret, (rar) porttabac, portțigar, (Ban., Transilv. și Bucov.) picsă, (prin Transilv.) tarță, (înv.) tabacherniță, (arg.) magazie. (Își ține țigările în ~.)

tabacheră, tabachere s. f. (intl.) ultima persoană dintr-o coadă.