TĂRĂBÚȚĂ, tărăbuțe, s. f. (Reg.) Bagaj, catrafase, calabalâc. – Tarabă + suf. -uță.

TĂRĂBÚȚĂ, tărăbuțe, s. f. (Reg.) Bagaj, catrafuse, calabalâc. – Tarabă + suf. -uță.

TĂRĂBÚȚĂ, tărăbuțe, s. f. (De obicei la pl.) Bagaj, catrafuse, calabalîc. Eol, starostele vînturilor, aibă grijă de familia și de tărăbuțele mele! CARAGIALE, O. VII 159.

tărăbúță (reg.) s. f., g.-d. art. tărăbúței; pl. tărăbúțe

tărăbúță s. f., pl. tărăbúțe

TĂRĂBÚȚĂ s. v. cotigă, teleagă.

tărăbuțe f. pl. catrafuse: umblă cu tărăbuțele de colo până colo ISP. [Lit. lucruri de tarabă].

tărăbuță s. v. COTIGĂ. TELEAGĂ.

tărăbuțe s. pl. v. BAGAJ.

Tărăbuță v. Tarabă 2.