tărăbuță definitie

10 definiții pentru tărăbuță

TĂRĂBÚȚĂ, tărăbuțe, s. f. (Reg.) Bagaj, catrafase, calabalâc. – Tarabă + suf. -uță.
TĂRĂBÚȚĂ, tărăbuțe, s. f. (Reg.) Bagaj, catrafuse, calabalâc. – Tarabă + suf. -uță.
TĂRĂBÚȚĂ, tărăbuțe, s. f. (De obicei la pl.) Bagaj, catrafuse, calabalîc. Eol, starostele vînturilor, aibă grijă de familia și de tărăbuțele mele! CARAGIALE, O. VII 159.
tărăbúță (reg.) s. f., g.-d. art. tărăbúței; pl. tărăbúțe
tărăbúță s. f., pl. tărăbúțe
TĂRĂBÚȚĂ s. v. cotigă, teleagă.
tărăbuțe f. pl. catrafuse: umblă cu tărăbuțele de colo până colo ISP. [Lit. lucruri de tarabă].
tărăbuță s. v. COTIGĂ. TELEAGĂ.
tărăbuțe s. pl. v. BAGAJ.
Tărăbuță v. Tarabă 2.

tărăbuță dex

Intrare: tărăbuță
tărăbuță substantiv feminin
Intrare: Tărăbuță
Tărăbuță