9 definiții pentru târguială
TÂRGUIÁLĂ, târguieli,
s. f. 1. Târguire; tocmeală;
p. ext. dispută, ciorovăială.
2. (
Concr.) Cumpărătură. –
Târgui +
suf. --eală.
TÂRGUIÁLĂ, târguieli,
s. f. 1. Târguire; tocmeală;
p. ext. dispută, ciorovăială.
2. (
Concr.) Cumpărătură. –
Târgui +
suf. -eală.
TÎRGUIÁLĂ, tîrguieli,
s. f. 1. (Mai ales la
pl.) Acțiunea de a tîrgui; cumpărătură. Toți porniseră... să caște gura la vitrine, să facă tîrguieli. C. PETRESCU, Î. II 128. Moșneagul porni la tîrg după tîrguieli. ȘEZ. V 65.
2. Faptul de a se tocmi; tocmeală;
p. ext. ciorovăială. Iată că își bagă coada în tîrguială alt vecin. CAMILAR, N. I 22. După mai multă tîrguială, s-au învoit s-o cumpere. SBIERA, P. 230. ◊
Fig. După multă tîrguială, țiganul se hotărî și spuse popii c-a făcut pacate, da nu mari. ȘEZ. VI 179.
târguiálă s. f.,
g.-d. art. târguiélii;
pl. târguiéli
târguiálă s. f., g.-d. art. târguiélii; pl. târguiéli TÂRGUIÁLĂ s. 1. v. cumpărătură. 2. v. tocmeală.
târgueală f.
1. fapta de a târgui;
2. pl. tot ce se cumpără în târg.
tîrguĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a tîrgui, neguțare. Lucru tîrguit, cumpărătură: se întorcea din tîrg cu tîrguĭelile.
TÎRGUIALĂ s. 1. cumpărătură. (A făcut unele ~.) 2. tîrg, tocmeală, (rar) precupețire, (reg.) tocmă. (~ a ținut mult.) Târguială dex online | sinonim
Târguială definitie
Intrare: târguială
târguială substantiv feminin