Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 559354:

sărăturát, -ă adj. (Despre pământ) Îmbibat cu săruri vătămătoare pentru plante ◊ „Primii pași au fost destul de grei, din cauza părerii înrădăcinate din moși-strămoși că solurile sărăturate sunt «blestemate», că nu se poate crește pe ele nici o plantă folositoare.” R.l. 8 III 67 p. 3; v. și 10 IV 81 p. 5 (din sărătură; DEX-S)

Sărăturat dex online | sinonim

Sărăturat definitie