SUVERANITÁTE, suveranități, s. f. Calitatea de a fi suveran, de a dispune liber de soarta sa; independență; putere supremă. ♦ Atribut inerent, inalienabil și indivizibil al statului, care constă în supremația puterii de stat în interiorul hotarelor sale și în independența ei în relațiile cu alte state. ♦ Suveranitate națională. Suveranitate de stat. – Din fr. souveraineté.

SUVERANITÁTE s. f. Calitatea de a fi suveran, de a dispune liber de soarta sa; independență; putere supremă. ◊ Suveranitate națională = independența unui stat față de alte state. Suveranitate de stat = supremație a puterii de stat în interiorul țării și independență față de puterea altor state. – Din fr. souveraineté.

SUVERANITÁTE s. f. Calitatea de a fi suveran, de a dispune de soarta, de actele sau de interesele sale; autoritatea cea mai înaltă, putere supremă. Cetățeanul este un om ce trăiește într-o republică și are parte în suveranitate (stăpînire). BĂLCESCU, O. I 352. ◊ Suveranitate națională = independența unui stat față de alte state în ce privește afacerile interne și relațiile externe. Suveranitatea poporului = putere, autoritate supremă care emană de la popor. Suveranitatea poporului trebuie să fie în faptă punerea în lucru a puterii tuturor, țărmurită de hotarele dreptății și urmînd după un duh de frăție. BĂLCESCU, O. I 352.

!suveranitáte s. f., g.-d. art. suveranitắții; pl. suveranitắți

suveranitáte s. f., g.-d. art. suveranității; pl. suveranități

SUVERANÍTÁTE s. v. independență.

Suveranitate ≠ dependență

SUVERANITÁTE s.f. Caracterul, situația, starea a ceea ce este suveran; putere supremă, independență a unui stat în relațiile internaționale. [Cf. fr. souveraineté].

SUVERANITÁTE s. f. calitatea de a fi suveran; putere supremă, independență a unui stat în relațiile internaționale. (< fr. souveraineté)

SUVERANITÁTE f. 1) Caracter suveran; independență. 2) Autoritate suverană. 3) fig. Forță suverană; putere supremă. [G.-D. suveranității] /<fr. souveraineté

suveranitate f. 1. autoritate supremă: în republici suveranitatea aparține națiunii însăș; 2. întindere de țară sub dependența unui suveran.

*suveranitáte f. (d. suveran; fr. souveraineté). Calitatea de a fi suveran.

SUVERANITATE s. (POLITICĂ) independență, libertate, neatîrnare, (înv. și pop.) slobozenie, (înv. și reg.) slobozie, (înv.) nedependență, volnicie. (~ unui stat.)