SURẤDE, surấd, vb. III. Intranz. 1. A zâmbi. 2. Fig. (Despre abstracte) A corespunde dorințelor cuiva, a se prezenta într-o formă favorabilă; a-l atrage, a-l tenta, a-i conveni. [Perf. s. surâsei, part. surâs] – Din fr. sourire (după râde).

SURẤDE, surấd, vb. III. Intranz. 1. A zâmbi. 2. Fig. (Despre abstracte) A corespunde dorințelor cuiva, a se prezenta într-o formă favorabilă; a-l atrage, a-l tenta, a-i conveni. [Perf. s. surâsei, part. surâs] – Din fr. sourire (după râde).

SURÎ́DE, surî́d, vb. III. Intranz. 1. A rîde fără zgomot, schițînd numai o ușoară mișcare a buzelor; a zîmbi. Surîdea binevoitor numai cu un colț al gurii. DUMITRIU, N. 160. Ce zici, Comșa, de arătările lui Mucenicu? întrebă Ghenea într-un tîrziu, fără să mai surîdă a batjocoră. C. PETRESCU, Î. II 13. Vorbește rar și așezat. Din cînd în cînd își dă puțin capul pe spate, surîde pe sub mustață și atunci toată fața i se luminează. VLAHUȚĂ, O. A. II 145. ◊ Fig. Natura surîdea în pragul primăverii, cam tristă. D. ZAMFIRESCU, R. 91. În zori de ziuă cînd... ziua Întîi Mai surîde. RUSSO, S. 21. ◊ (Construit cu dativul) Mi-a surîs cu bunătate. GALACTION, O. I 231. Ilenuța Precup își surîdea unui gînd ori unei amintiri, absentă de aci, cu privirea pierdută în vag. C. PETRESCU, A. 344. Copila îi surîde ca cele dintîi flori Ce-anunță primăvara. BOLINTINEANU, O. 62. 2. Fig. (Despre abstracte) A-i fi cuiva pe plac, a plăcea, a conveni, a atrage pe cineva; a se prezenta cuiva într-o formă favorabilă. Călătoria îi surîdea. ▭ Viața începea în sfîrșit să le surîdă. C. PETRESCU, C. V. 9. – Forme gramaticale: perf. s. surîsei, part. surîs.

surấde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surấd, 1 pl. surấdem, perf. s. 1 sg. surâséi, 1 pl. surấserăm; conj. prez. 3 să surấdă; ger. surâzấnd; part. surấs

surâde vb. râde

SURÂDE vb. v. zâmbi.

SURẤDE vb. III. intr. 1. A zâmbi. 2. (Fig.) A-i fi favorabil. ♦ A-i plăcea mult. [P.i. surâd, perf. s. -râsei, conj. -râdă, part. -râs. / < fr. sourire, după râde].

SURẤDE vb. intr. 1. a zâmbi. 2. (fig.) a-i fi favorabil. ◊ a-i plăcea mult. (după fr. sourire)

A SURÂDE surâd intranz. 1) A râde fără sunete printr-o ușoară destindere a buzelor; a zâmbi. 2) fig. A prevesti o perspectivă ispititoare. /<fr. sourire

surâde v. 1. a zâmbi, a râde fără sgomot, numai printr’o mișcare ușoară a gurei și a ochilor; 2. a prezenta un aspect plăcut: această afacere îmi surâde; 3. fig. a fi favorabil: norocul îî surâde. [Modelat după fr. sourire].

*surî́d, -rî́s, a -rî́de v. intr. (lat. subridére, fr. sourire). Zîmbesc. Fig. A-țĭ surîde un lucru, a țĭ se prezenta favorabil, a-țĭ plăcea.

SURÎDE vb. a zîmbi.

a surâde strâmb expr. a surâde în silă / forțat / nesincer.

a-i surâde norocul expr. a fi norocos.