Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru suplețe

SUPLÉȚE s. f. Însușirea de a fi suplu; mlădiere, flexibilitate, maleabilitate. ♦ Spec. Proprietate a unui corp solid de a putea suferi mari deformații nepermanente, prin încovoiere ori torsiune, sub acțiunea unor solicitări relativ mici; elasticitate. – Din fr. souplesse.
SUPLÉȚE s. f. Însușirea de a fi suplu; mlădiere, flexibilitate, maleabilitate. ♦ Spec. Proprietate a unui corp solid de a putea suferi mari deformații nepermanente, prin încovoiere ori torsiune, sub acțiunea unor solicitări relativ mici; elasticitate. – Din fr. souplesse.
SUPLÉȚE s. f. Însușirea de a fi suplu, ușurință în mișcări; mlădiere, flexibilitate. Plutei care vine cu mare viteză la vale, plutașii trebuie să-i dea în clipa aceea o suplețe de pasăre care face o voltă în zbor, altminteri e zvîrlită pe stînci și se sfărîmâ. BOGZA, C. O. 374. Chelnerul... alergă purtînd farfuriile deșarte cu o suplețe de acrobat. C. PETRESCU, C. V. 115.
supléțe (su-ple-) s. f., art. supléțea, g.-d. art. supléței
supléțe s. f. (sil. -ple-), art. supléțea, g.-d. art. supléței
SUPLÉȚE s. 1. v. flexibilitate. 2. v. sprinteneală. 3. v. grație.
SUPLÉȚE s.f. 1. Însușirea de a fi suplu; flexibilitate. 2. Proprietate a unui corp solid de a putea suferi mari deformații nepermanente la încovoiere sau la torsiune sub solicitări relativ mici; elasticitate. [< suplu + -ețe, după fr. souplesse].
SUPLÉȚE s. f. 1. însușirea de a fi suplu; flexibilitate. ◊ (peior.) pricepere de a se mlădia după împrejurări. ♦ cu ~ = cu dezinvoltură, fără efort. 2. proprietate a unui corp solid de a putea suferi mari deformații nepermanente la încovoiere sau la torsiune sub solicitări relativ mici; elasticitate. (< fr. souplesse)
SUPLÉȚE f. 1) Caracter suplu; flexibilitate; elasticitate; maleabilitate. 2) Comportament suplu. [G.-D. supleței; Sil. su-ple-] /<fr. souplesse
SUPLEȚE s. 1. elasticitate, flexibilitate, mlădiere. (~ unui corp solid.) 2. agerime, agilitate, iuțeală, repeziciune, sprinteneală, ușurință, vioiciune, (astăzi rar) sprintenie, (înv.) sprintinătate. (~ în mișcări.) 3. mlădiere, zveltețe. (~ unei fete.)

Suplețe dex online | sinonim

Suplețe definitie

Intrare: suplețe (g.-d. -țe)
suplețe g.-d. -țe substantiv feminin
  • silabisire: -ple-
Intrare: suplețe (g.-d. -ți)
suplețe g.-d. -ți