SUPĂRĂCIÓS, -OÁSĂ, supărăcioși, -oase, adj. 1. Care se supără ușor, care nu știe de glumă; susceptibil; iritabil, irascibil. 2. (Rar) Care pricinuiește supărare; neplăcut. 3. (Rar) Întristat, amărât, necăjit. – Supăra + suf. -ăcios.

SUPĂRĂCIÓS, -OÁSĂ, supărăcioși, -oase, adj. 1. Care se supără ușor, care nu știe de glumă; susceptibil; iritabil, irascibil. 2. (Rar) Care pricinuiește supărare; neplăcut. 3. (Rar) Întristat, amărât, necăjit. – Supăra + suf. -ăcios.

SUPĂRĂCIÓS, -OÁSĂ, supărăcioși, -oase, adj. 1. Care se supără ușor, care nu știe de glumă; iritabil, irascibil, susceptibil. Tatu-tău, cum e el supărăcios, are să zică... să iei băietul. CREANGĂ, P. 173. Groaznic orbește ura pe oameni, și mai ales pe supărăciosul neam al scriitorilor. ODOBESCU, S. III 103. 2. Care pricinuiește supărare, suferință; supărător, neplăcut. Una din calamitățile vieții este tagma importunilor... cu toate defectele supărăcioase de care sînt înzestrați. ALECSANDRI, S. 96. 3. (Rar) Întristat, amărît, necăjit. Inimă supărăcioasă, Mor și nu te văz voioasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 218.

supărăciós adj. m., pl. supărăcióși; f. supărăcioásă, pl. supărăcioáse

supărăciós adj. m., pl. supărăcióși; f. sg. supărăcioásă, pl. supărăcioáse

SUPĂRĂCIÓS adj. 1. susceptibil, (reg.) supărelnic, supăros, (fam.) țâfnos. (Om ~.) 2. v. nervos.

SUPĂRĂCIÓS adj. v. abătut, amărât, deprimat, descurajat, dezagreabil, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, neplăcut, supărat, supărător, trist.

SUPĂRĂCIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care se supără ușor; susceptibil; șifonabil. [Sil. -cios] /a supăra + suf. ~ăcios

supărăcios a. care se supără lesne.

supărăcĭós, -oásă adj. (d. supărat). Care se supară ușor, irascibil.

supărăcios adj. v. ABĂTUT. AMĂRÎT DEPRIMAT. DESCURAJAT. DEZAGREABIL. INDISPUS. ÎNDURERAT. ÎNTRISTAT. MÎHNIT. NECĂJIT. NEPLĂCUT. SUPĂRAT. SUPĂRĂTOR. TRIST.

SUPĂRĂCIOS adj. 1. susceptibil, (reg.) supărelnic, supăros, (fam.) țîfnos. (Om ~.) 2. irascibil, iritabil, nervos, (rar) surescitabil, (pop.) rînzos, (înv. și reg.) necăjicios, sunducos, (înv.) sîngeros, sîngios, (fam.) nevricos. (Fire ~.)