SUFLEȚÉL, suflețele, s. n. Diminutiv al lui suflet. 1. v. suflet (6). Rău mă doare suflețelu, Cînd îmi văd ibovnicelu. HODOȘ, P. P. 136. 2. v. suflet (3). Trage, trage clopoțel Că-ți mai vine-un suflețel. MARIAN, Î. 4. Te iubesc, te sărut, suflețelul meu! NEGRUZZI, S. I 17. Tu Ileană Consinzană, Suflețel fără prihană. ALECSANDRI, P. P. 29. 3. v. suflet (4). Să fim una amîndoi Tot un trup ș-un suflețel. ALECSANDRI, P. P. 345. 4. v. suflet (5). M-aș face un flutur ușor... M-aș pune pe-o floare de crin Să-i beau suflețelul din sîn. EMINESCU, O. IV 5. Ian mănîncă... oleacă de lapte cu mămăligă, de trei zile nu-ți ții suflețelul decît cu apă. CONTEMPORANUL, V. 290.