SUFERÍNȚĂ, suferințe, s. f. Durere fizică sau morală; suferire; starea celui care suferă. ◊ Expr. A fi în suferință = a duce lipsă de ceva. – Suferi + suf. -ință (după fr. souffrance).

SUFERÍNȚĂ, suferințe, s. f. Durere fizică sau morală; suferire; starea celui care suferă. ◊ Expr. A fi în suferință = a duce lipsă de ceva. – Suferi + suf. -ință (după fr. souffrance).

SUFERÍNȚĂ, suferințe, s. f. Durere fizică sau morală. Suferințele lui morale deveneau din ce în ce mai mari și mai vătămătoare sănătății lui. VLAHUȚĂ, O. A. I 90. Lună, tu, stăpîn-a mării, pe a lumii boltă luneci Și gîndirilor dînd viață, suferințele întuneci. EMINESCU, O. I 130. ◊ Expr. A fi în suferință = a-i lipsi cuiva ceva. Tomșa stătea bine în scaun, însă boierii erau în suferință și în mare nemulțămire. SADOVEANU, O. VII 118. – Pl. și: suferinți (SADOVEANU, B. 126, EMINESCU, O. I 192, TEODORESCU, P. P. 528).

suferínță s. f., g.-d. art. suferínței; pl. suferínțe

suferínță s. f., g.-d. art. suferínței; pl. suferínțe

SUFERÍNȚĂ s. 1. v. chin. 2. v. tortură. 3. greutate, încercare, necaz, nevoie, vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe ~.)

SUFERÍNȚĂ s. v. afecțiune, boală, maladie.

SUFERÍNȚĂ ~e f. Senzație de durere (fizică sau morală). [G.-D. suferinței] /a suferi + suf. ~ință

suferință f. 1. starea celui ce suferă; 2. durere, chin: suferințe fizice, suferințe morale. [Lat. SUFFERENTIA].

suferínță f., pl. e (lat. sufferentia, it. sofferenza, pv. sufrensa, fr. souffrance. V. con-ferență). Starea celuĭ ce sufere, durere (fizică saŭ morală), chin, zbucĭum: suferințele unuĭ bolnav, unuĭ orfan. A fi în suferință, a nu-țĭ merge bine: bugetu e în suferință. V. patimă, pasiune.

suferință s. v. AFECȚIUNE. BOALĂ. MALADIE.

SUFERINȚĂ s. 1. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, supliciu, tortură, (înv. și pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitorie, pasiune, pedeapsă, pedepsitură, rană, schingi, strădanie, strînsoare, trudnicie. (Supus la mare ~.) 2. chin, durere, încercare, patimă, păs, pătimire, (înv. și pop.) muncă, (pop.) aht, cercare, năpastă, (înv. și reg.) pătimită, scîrbă, (înv.) răbdare, straste, suferire, (fig.) povară. (Cîte ~ n-a avut de îndurat!) 3. greutate, încercare, necaz, nevoie, vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe ~.)

GROSSE SEELEN DULDEN STILL (germ.) sufletele mari îndură (suferințele) în tăcere – Schiller, „Don Carlos”, act. I, scena 4.