súfer și (nord) súfăr, a -ĭ v. tr. (lat. súf-fero, inf. -férre; it. soffrire, pv. soffrir, fr. souffrir, cat sp. sufrir, pg. soffrer. – Sufer, suferĭ, sufere și [vest] suferă [sg. ca și pl.]; să sufere. V. con-fer). Răbd, îndur: a suferi foamea, setea, sărăcia, insultele, durerea. Suport, tolerez, permit: a nu suferi contrazicerĭ. Nu-mĭ merge bine, îs în pagubă: negoțu a suferit o grea lovitură. V. intr. Îs bolnav, pătimesc: a suferi de cap. Fig. Îs în suferință, îmĭ merge răŭ: grînele aŭ suferit de secetă, țara sufere de multe. V. pățesc.