ȘUC, șucuri, s. n. (Ban., Transilv.) Măsură de lungime egală cu a șasea parte dintr-un stînjen. Un băț de un șuc de lung și ghimpos de măcieș. MARIAN, Î. 84. – Variantă: șuf, șufi (BIBICESCU, P. P. 330), s. m.