stufát n., pl. urĭ (ngr. stufáton, d. it. stufato, d. stufa, etuvă, adică „mîncare înfundată”, din vgr. týphos, fum, abur, ca la baĭa de abur. V. tifos, sobă, etuvă). Mîncare feartă acoperită făcută din carne de mĭel cu ceapă și ustoroĭ verde încolăcit.