STRĂGĂLÍE, străgălii, s. f. 1. Disc de oțel găurit care se montează pe osia unui car, pentru a împiedica frecarea roții de podul carului. 2. (Mai ales la pl.) Podoabe la hamuri, zurgălăi. (Cu pronunțare regională) Șeaua-i luce-n aurel, Scările-i în argințel, Iar biciul cu măciuliă Și frîul cu străgăliă. TEODORESCU, P. P. 20. – Variantă: strangalíe (PSMFILE, I. C. 130) s. f.