strună f. Mold. 1. coardă (de arc, de instrument muzical): din strune scoate un cântec jalnic; 2. linie dreaptă: în strună dreaptă prin Ștefan mă cobor din Cezar Al.; 3. zăbală la frâul calului; 4. fig. frâu: gloata abia o ținea în strună un șireag de dorobanți OD.; 5. frânghie ce leagă partea dinainte cu cea dinapoi a carului; 6. umflătură de jur împrejurul unghiei. [Slav. STRUNA, coardă]. ║ adv. întins: treaba merge strună.