Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru strunji

STRUNJÍ, strunjesc, vb. IV. Tranz. A prelucra un material cu ajutorul strungului; a da la strung; a struji, a strungări. – Din strung.
STRUNJÍ, strunjesc, vb. IV. Tranz. A prelucra un material cu ajutorul strungului; a da la strung; a struji, a strungări. – Din strung.
STRUNJÍ, strunjesc, vb. IV. Tranz. A prelucra un material cu ajutorul strungului; a da la strung. Piesele se strunjesc la strung.
strunjí (a ~) (a prelucra la strung) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strunjésc, imperf. 3 sg. strunjeá; conj. prez. 3 să strunjeáscă
strunjí (a prelucra la strung) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strunjésc, imperf. 3 sg. strunjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. strunjeáscă
STRUNJÍ vb. a struji, (rar) a strungări. (A ~ o piesă la strung.)
A STRUNJÍ ~ésc tranz. (piese de metal, de lemn etc.) A prelucra la strung; a da la strung. /Din strung
STRUNJI vb. a struji, (rar) a strungări. (A ~ o piesă la strung.)

strunji definitie

strunji dex

Intrare: strunji
strunji verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a